Umiditatea aerului în cameră sau în casă se referă la cantitatea de vapori prezentă în atmosferă.

Dacă în cazul umidității exterioare nu pot fi aplicate metode de ținere sub control, în cazul spațiilor interioare există diverse proceduri și echipamente care pot fi utilizate, fie pentru reducerea acesteia, fie pentru creșterea ei până la valorile considerate normale.

Aerul cuprinde o anumită cantitate de apă care este prezentă sub forma vaporilor. Prezența apei este exprimată în mod procentual, între zero și sută la sută, indicatorul de referință fiind cel de umiditate relativă (ce cantitate maximă de apă poate absorbi aerul până la atingerea limitei de condens).

Corpul uman poate supraviețui în toată gama de la limita inferioară până la cea superioară, însă există o valoare recomandată, în care se obține maximum de beneficii, atât în ceea ce privește confortul, sănătatea, cât și protejarea bunurilor din interiorul locuinței. De-a lungul timpului, oamenii au descoperit diverse metode prin care pot scădea sau crește umiditatea, existând variante naturale (aerisirea unui spațiu) și variante tehnologice (folosirea unor dispozitive electrice, care pot crește sau reduce umiditatea din apartament sau casă).

Umiditatea ideală în casă nu are o valoare fixă, ci acesta poate varia în funcție de preferințele și nevoile individuale ale fiecărei persoane și de nivelul temperaturii din exterior. Cele mai multe studii recomandă ca valoarea de referință a umidității din interior să fie cuprinsă între 30 și 50%, cu precizarea că valorile acesteia trebuie să crească spre limita superioară în cazul în care temperaturile din exterior cresc și ele.

Care este umiditatea optimă în casă în funcție de temperatură?

Ce umiditate trebuie să fie în cameră iarna?

• În cazul în care temperatura exterioară este sub zero grade Celsius în timpul iernii, în interiorul locuinței umiditatea trebuie să fie cuprinsă între 30 și 40%;

Cât trebuie să fie umiditatea în cameră când temperaturile cresc ușor?

• Dacă temperaturile exterioare sunt situate între 0 și 10 grade Celsius, umiditatea recomandată este cuprinsă între 35% și 45%;

Care este umiditatea ideală în casă vara?

• Dacă temperaturile exterioare depășesc 10 grade Celsius în timpul verii, umiditatea normală dintr-o cameră trebuie să fie între 40 și 50%.

Umiditatea din camerele unei case (baie, dormitor, living, bucătărie) poate avea valori mai mici sau mai mari, în funcție de diferiți factori, cum ar fi temperatura exterioară, activitățile precum prepararea hranei, dușurile, băile sau uscarea rufelor în interior, utilizarea unor dispozitive pentru încălzire sau existența unor scurgeri la nivelul acoperișului sau fundației.

În cazul în care aceste valori se situează sub sau peste limitele recomandate, sănătatea generală și bunăstarea zilnică a unei persoane poate fi afectată. Printre aspectele ce trebuie menționate se numără:

• Apariția unor probleme respiratorii favorizate de nivelul mare de umezeală care permite dezvoltarea mucegaiului este des întâlnită, deoarece sporii acestor ciuperci pot irita căile respiratorii, pot agrava simptomele astmului sau pot declanșa chiar boli complicate.
• Mediile umede încurajează dezvoltarea acarienilor, ceea ce poate declanșa alergii periculoase.
• Aerul prea uscat are un efect distructiv asupra pielii și a mucoaselor, provocând uscăciune excesivă, iritații și disconfort.

Specialiștii recomandă luarea unor măsuri care să contribuie la obținerea și menținerea unui mediu interior sănătos în ceea ce privește valorile umidității aerului:

• Monitorizarea umidității poate fi făcută în mod precis prin folosirea unui dispozitiv special numit higrometru și prin observarea unor semne care indică valorile prea scăzute sau prea înalte ale acestei caracteristici a aerului.
• În cazul în care se observă valori nerecomandate se pot folosi dispozitive care reușesc să le țină sub control, cum ar fi dezumidificatoarele și umidificatoarele (primele elimină din umiditatea prea mare, iar celelalte cresc umiditatea până la valorile recomandate).

Umiditatea relativă a aerului dintr-o casă poate oferi confort atunci când se află în limitele recomandate, dar poate deveni o sursă de probleme semnificative atunci când este inadecvată. Printre problemele ce pot apărea în acest caz se numără cele de sănătate, însă efectele negative pot fi observate și în ceea ce privește integritatea obiectelor din interior, care pot suferi daune importante.

Cunoașterea acestora este utilă pentru orice proprietar de locuință, permițându-i să identifice rapid situațiile neconforme și să ia măsurile necesare pentru a le remedia.

Existența umidității excesive a aerului în interiorul casei este o problemă des întâlnită în România, multe dintre locuințele din țară nefiind corespunzătoare din acest punct de vedere. Identificarea unei astfel de situații poate fi făcută cu lejeritate prin utilizarea aparatelor de măsură sau prin observarea unor semne, cum ar fi apariția condensului pe suprafața geamurilor, dezvoltarea igrasiei și a mucegaiului pe pereți și mobilier, apariția unui miros de stătut caracteristic.

Sursele umidității crescute într-o casă pot fi numeroase, cel mai adesea fiind respirația locatarilor, prepararea alimentelor prin fierbere, băile și dușurile frecvente sau infiltrațiile din exterior din cauza unor probleme structurale. Situațiile nedorite, care pot apărea în cazul în care gradul de umiditate este peste cel maxim recomandat se numără:

• Dezvoltarea mucegaiului este una dintre urmările grave ale umidității crescute, aceste ciuperci preferând mediile calde, umede și întunecoase. Proliferarea mucegaiului duce la apariția unor pete caracteristice pe pereți, tavan, podele, piese de mobilier sau chiar pe materiale textile, rezultând nu doar o afectare a aspectului estetic al casei, ci și o amenințare la adresa sănătății. Acest ultim efect vine din inhalarea sporilor de mucegai care pot crea reacții mai ușoare (tuse, strănut, congestie nazală) sau mai complicate (astm, boli respiratorii diverse).
• Umiditatea excesivă duce de multe ori la deteriorarea materialelor și a unor structuri din interiorul locuințelor. Lemnul, în special, este foarte vulnerabil, pentru că poate fi degradat de către putregai și mucegai, ceea ce poate duce la distrugerea totală a unor piese de mobilier sau a pardoselilor din lemn.
• Umiditatea peste limita recomandată duce la disconfort climatic, accentuat. Mai exact, deși temperaturile sunt potrivite, apare senzația de căldură, deoarece corpul nu mai reușește să se răcească eficient prin intermediul transpirației.
• Umezeala crescută din aer tinde să se condenseze pe suprafețele mai reci, cum ar fi sticla ferestrelor. Aceasta contribuie la apariția unor situații nedorite, cum ar fi umezeala pe geamuri, care poate duce la acumulări semnificative de lichid și poate afecta structura de rezistență a unei case.

Majoritatea oamenilor sunt conștienți de situația problematică a unei umidități atmosferice crescute la interior, însă, de multe ori, nu iau în considerare opusul acestei situații, și anume existența unui grad sub limitele recomandate. Aerul prea uscat apare, de obicei, iarna, în timpul perioadelor cu temperaturi scăzute, când umiditatea naturală este deja redusă, iar utilizarea sistemelor de încălzire contribuie la scăderea și mai accentuată a acesteia.

Identificarea acestei probleme nu este la fel de simplă ca în cazul umidității excesive. Este necesar să se depună eforturi în acest sens, altfel pot apărea alte situații dificile, cum ar fi:

• Uscarea excesivă a pielii și căilor respiratorii afectează sănătatea umană, crescând disconfortul prin apariția frecventă a iritațiilor și mâncărimilor în diverse zone ale corpului. Căile respiratorii prea uscate se inflamează adesea, ceea ce nu doar că provoacă disconfort, dar și crește susceptibilitatea la infecții bacteriene sau virale.
• Aerul prea uscat afectează mobilierul din casă și alte materiale. Cele mai expuse sunt piesele din lemn, uscăciunea excesivă provocând crăpături, iar pielea naturală suferă în mod similar. Aceste probleme afectează aspectul estetic din interiorul locuinței și necesită reparații costisitoare.
• Aerul prea uscat creează disconfort termic, deoarece apare senzația de prea rece sau prea cald, deși temperaturile din interior sunt cele recomandate.
• Umiditatea scăzută duce la apariția acumulărilor de energie statică, fenomen deranjant și periculos în același timp (unele echipamente electronice sensibile pot fi afectate de generarea unor descărcări de energie statică).

În cazul în care se identifică o situație de genul umidității prea scăzute, specialiștii recomandă să se ia niște măsuri cum ar fi plasarea unui vas cu apă pe o sursă de căldură (de exemplu, calorifer, sobă), uscarea rufelor în interior sau folosirea unor aparate speciale, numite umidificatoare.