Cablul electric este format dintr-un număr diferit de conductori acoperiți de o manta (înveliș exterior) cu rol de protecție. Folosirea acestui produs este variată, constând în transportul de curent electric pentru informații, comunicații sau control.

Clasificarea principalelor tipuri de cabluri electrice se face în funcție de anumite aspecte importante:

• numărul de conductoare;

• destinația utilizării;

• tensiunea de alimentare;

• rezistența la foc etc.

Astfel, după numărul de conductoare se vor identifica două tipuri de cabluri electrice, și anume cu unul sau cu mai multi conductori. De obicei, cablurile cu un singur conductor sunt utilizate pentru a transporta tensiuni mari, întâlnindu-se deseori în rețelele de transport de energie electrică. Cablurile electrice cu mai mulți conductori permit conectarea mai multor dispozitive la o sursă de energie. Ele transmit simultan mai multe semnale (video, audio, de control, de alimentare electrică) sau tensiuni.

După destinația utilizării, există cabluri rezidențiale și cabluri comerciale. Cablurile rezidențiale sunt fabricate pentru a rezista mediului intern, nefiind adecvate pentru condiții extreme. Ele sunt folosite pentru conectarea prizei electrice, a sistemelor de iluminat, a sistemelor de încălzire și răcire, a echipamentelor electrocasnice necesare în orice locuință.

Cablurile comerciale sunt proiectate pentru a fi folosite în diferite aplicații, au diferite dimensiuni și configurații, putând avea unul sau mai mulți conductori. Aceste tipuri de cabluri electrice sunt proiectate pentru a rezista la acțiunea diferiților factori externi. Echipamentele sunt destinate transportării unor cantități importante de energie în condiții dificile de temperatură, umiditate, coroziune sau șocuri mecanice.

Pentru atingerea acestor caracteristici, cablurile comerciale sunt dotate, pe de-o parte, cu conductori fabricați din materiale de calitate, precum cuprul, grosimea acestora fiind mai mare decât în cazul variantelor rezidențiale. Pe de altă parte, izolația acestor tipuri de conductori este mult mai rezistentă datorită materialelor robuste și a folosirii mai multor învelișuri în același timp pentru protecția suplimentară.

După tensiunea de alimentare se pot evidenția:

• cabluri de joasă tensiune (sunt realizate pentru a rezista la tensiuni nominale de până la 1000 V, au fire flexibile și rigide, solide, din aluminiu și cupru);

• cabluri de medie tensiune (sunt fabricate pentru a rezista la tensiuni între 1000 și 35000 V și sunt folosite în industrie, în instalații de iluminat public sau pentru alimentarea cu energie electrică a zonelor urbane, rurale, a suburbiilor);

• cabluri de înaltă tensiune (transportă tensiuni de peste 35000 V, sunt fabricate din materiale speciale și sunt protejate de izolatoare adecvate, care să împiedice scurtcircuitul sau electrocutarea).

În funcție de rezistența la foc există trei tipuri de cabluri electrice: rezistente la foc, cabluri ignifuge și free halogen. De asemenea, pe piață mai pot fi găsite și alte tipuri de cabluri electrice, cum ar fi: cablurile ecranate, din silicon sau din cauciuc.

Caracteristicile acestor produse sunt electrice și termice. Un electrician trebuie să ia în considerare toate aceste caracteristici atunci când face alegerea potrivită pentru o anumită aplicație rezidențială, comercială sau industrială. În caz contrar, cablurile electrice s-ar putea să nu funcționeze în siguranță și eficient.

Caracteristicile electrice se referă la tensiunea nominală (este vorba despre nivelul de tensiune pentru care a fost proiectat cablul pentru a funcționa în siguranță) și la curentul maxim acceptabil de durată la o temperatură anume a mediului. În acest sens există izolație care rezistă la temperaturi normale ale mediului ambiant, dar și variante care rezistă la temperaturi foarte înalte, ce sunt utilizate în domenii industriale variate.

Caracteristicile termice se referă la temperatura cea mai ridicată a conductorului în timpul funcționării normale. Este cunoscut faptul că orice conductor electric are o rezistență, ceea ce se observă în practică prin generarea unei cantități de căldură. Cu cât rezistența este mai mare și cantitatea de curent electric transportată este superioară, cu atât mai mare va fi temperatura conductorilor.

Instalațiile electrice actuale sunt foarte complexe și, din acest motiv, pentru a se face alegerea corectă în funcție de necesități se utilizează diferite metode de a arăta cu ușurință unde poate fi întrebuințat cablul electric. În acest sens se pot menționa culoarea izolației și codificarea cu ajutorul unor litere.

În orice instalație electrică este important ca toate conexiunile să fie făcute într-un mod exact pentru a nu apărea defecțiuni. În cele mai multe cazuri, cablurile nu sunt vizibile pe tot traseul lor, fiind subterane sau plasate în tuburi de protecție, lucru ce face imposibilă conectarea corectă, dacă nu ar exista izolații de culori diferite. De-a lungul timpului au fost folosite diferite modalități de codificare, însă, în prezent, există o standardizare respectată în majoritatea țărilor din Europa.

Circuitele electrice sunt împărțite în două categorii, și anume cele monofazate și cele trifazate. Deosebirea dintre aceste instalații este dată de numărul de conductori. Astfel, instalațiile monofazate utilizează trei conductori, pe când cele trifazate cinci.

Instalațiile monofazate folosesc trei tipuri de conductori în ceea ce privește culoarea izolației:

• Faza este realizată din conductori ce au o izolație de culoare maro;

• Nulul utilizează culoarea albastră;

• Împământarea are o acoperire galben-verde.

Instalațiile trifazate folosesc cinci conductori de culori diferite. Diferența vine de la faptul că există trei conductori pentru fază și nu unul singur:

• maro este folosit pentru faza unu notată cu L1;

• negru este utilizat pentru faza doi (L2);

• gri este indicat pentru faza trei (L3);

• albastru pentru conductorii neutri;

• verde-galben pentru împământare.

În instalațiile electrice se folosește o gamă extrem de diversă de conductori, fiecare dintre ei având o destinație anume. Din acest motiv, a fost nevoie să se introducă un sistem de codificare care să permită alegerea variantei potrivite. În practică se utilizează mai multe modalități de a se obține această codificare.

Una dintre ele este clasificarea cablurilor electrice cu una sau două litere în funcție de destinație (STAS 9436 / 1):

• C - cabluri de energie;

• F - conducte pentru instalații electrice fixe;

• M - cabluri pentru instalații mobile;

• CC - cabluri de comandă și control;

• T - cabluri și conducte de telecomunicații;

• V - cabluri ale instalațiilor electrice de pe vehicule.

O modalitate de simbolizare mai complexă, ce oferă informații suplimentare, este cea în care se aplică un grup de litere și de cifre, care arată nu doar domeniul de folosire, ci și materialul din care este fabricat conductorul, domeniul în care este util, materialele izolatoare și regimul de execuție. De asemenea, se precizează numărul de conductori din fiecare cablu și secțiunea măsurată în milimetri pătrați.

Această modalitate de denumire este aplicată la sute de tipuri de conductori, unii cu folosire frecventă, iar alții specializați în diferite domenii. Cele mai des întâlnite în practică sunt:

• Conductorii MYF sunt cabluri multifilare fabricate din cupru, cu izolație de PVC;

• Conductorii FY sunt cabluri rigide, izolate cu PVC;

• Conductorii CYABY sunt cabluri electrice armate, formate din mai multe fire izolate mono sau multifilare din PVC (se utilizează la branșamente electrice subterane);

• Conductorii CYYF sunt fabricate din cupru unifilar, cu acoperire rezistentă la ardere (variantele au de la unu și până la cinci conductori de diferite grosimi în interiorul izolației);

• Conductorii MYYM sunt cabluri flexibile cu conductori din cupru acoperiți de manta și de izolație din PVC. Sunt destinați instalațiilor semiindustriale, având o putere medie de rezistență.