Cine doreşte să tencuiască un perete de zidărie trebuie să aibă puţină experienţă pentru ca tencuiala să fie uniformă şi vopseaua faţadei să ţină apoi vreme îndelungată.

Oricine poate construi un zid. Indiferent de proiect, înainte de toate, trebuie să vă gândiţi la rezistenţă şi la conformitatea cu normativele din domeniul construcţiilor. Nu este vorba atât despre şicane birocratice, cât de siguranţa dumneavoastră și a celor din jur.

Nimic nu este mai supărător, decât obligaţia de a demola zidurile şi tavanele care sunt la un pas de prăbuşire. Pentru a evita surprizele neplăcute, consultaţi cel mai bine planul urbanistic zonal sau informaţi-vă la autoritatea competentă. Garajele, de exemplu, sunt de regulă supuse autorizării obligatorii. Înălţimea, lungimea şi distanţa faţă de stradă trebuie să respecte prevederile legale. Abia după ce îndepliniţi condiţiile impuse de norme, puteţi începe proiectul fără griji.

Înainte de a trece la fapte, trebuie, desigur, să fiţi echipat şi cu uneltele necesare. Aparate de tăiat piatra, amestecătoare sau agitatoare găsiți în magazinele HORNBACH.

Mortarul aplicat între cărămizi încheagă zidul. Rosturile dintre cărămizi pot fi realizate însă în diferite moduri.

Tencuiala aplicată pe pereţii exteriori ţine la distanţă umiditatea şi chiar ploaia torențială. În acelaşi timp, este permeabilă la vapori, astfel încât zidul poate respira, iar umezeala din interior se evacuează în afară. Astfel se păstrează capacitatea de izolare termică a zidului şi protecția sa la îngheţ.

În plus, tencuiala protejează zidurile de radiaţia UV, de murdărie şi de poluanţi atmosferici. Altfel aceşti poluanți ar contribui continuu la descompunerea zidăriei, ceea ce se poate observa atunci când privim la structura deteriorată a unor monumente istorice. Tencuiala trebuie să fie, de asemenea, elastică, pentru a putea prelua tensiunile din zidărie fără să se fisureze. Aceste tensiuni sunt cauzate de variaţiile mari de temperatură.

Faţadele clădirilor învecinate sunt atacate de alge, muşchi sau ciuperci? Locuiţi într-o zonă cu multe păduri? Dacă răspundeţi afirmativ la una dintre întrebări, atunci se recomandă să aditivaţi tencuiala cu aditivi cu proprietăţi algicide şi fungicide.

Dacă aplicaţi o tencuială decorativă direct din sac, ar trebui să folosiţi şi un strat aditivat cu substanţe algicide şi fungicide. În cazul utilizării tencuielilor păstoase, la comandă aditivii pot fi încorporaţi din fabrică direct în tencuială.

Tencuiala nu serveşte numai ca suport pentru tapet şi vopsea. Fără doar şi poate, nu este deloc o idee bună să aplicaţi tapetul sau vopseaua direct pe zidăria deschisă. Tencuiala are şi rol de protecţie. Trebuie să preia şi să cedeze umiditatea din spaţiul locativ, iar în baie şi bucătărie să prevină umezirea peretelui din interior.

Tencuiala de interior pe bază de gips se aplică întotdeauna doar într-un strat. Grosimea minimă este de 10 mm, iar grosimea maximă într-un strat este de 20 mm. Dacă doriţi ulterior să zugrăviţi sau să tapetaţi peretele, în funcţie de tipul de tencuială, puteţi netezi suprafaţa. Dacă doriţi să aplicaţi ca strat final plăci ceramice sau o tencuială decorativă, tencuiala de ipsos trebuie doar întinsă curat. Astfel se urmăreşte obţinerea unei suprafeţe mai dure şi mai rugoase. În ambele cazuri, tencuiala pe bază de ipsos trebuie să fie complet uscată!

Sfaturi pentru amenajări de interior individuale şi funcţionale
În special pe tencuiala din zona de intrare şi pe casa scării apar în scurt timp urme de murdărie şi zgârieturi, din cauza sacoşelor de cumpărături, încălţămintei sau animalelor de companie. Dacă pereţii sunt acoperiţi de o tencuială mozaicată, pot fi spălaţi. Tencuiala mozaicată Baumit vă oferă o multitudine de posibilităţi de amenajare individuală a interioarelor. Folosind separări optice cu ajutorul şinelor de designer, profilelor din lemn sau bordurilor de calitate superioară, în combinaţie cu un mix din tencuială mozaicată, decorativă, vopsea şi tapet, puteţi realiza finisaje impresionante.

Tencuielile nu sunt nicidecum toate la fel. Există diferite tipuri de tencuieli exterioare, care se diferenţiază între ele în ceea ce priveşte componenţa şi proprietăţile materiale. Unele sunt mai potrivite pentru anumite domenii şi proiecte decât altele. Vă prezentăm cele mai importante tipuri şi vă oferim sfaturi pentru utilizarea lor.

Tencuielile minerale sunt compuse din nisip şi lianţi (de ex. ciment, calcar sau ipsos). Tencuielile fine minerale Baumit sunt potrivite pentru interior şi exterior. Produsele sunt controlate periodic şi nu conţin niciun fel de substanţe nocive. Tencuielile fine sunt albe sau colorate şi sunt disponibile în numeroase structuri şi granulaţii. Datorită permeabilităţii la vaporii de apă, ele permit zidurilor să respire. Nu ar trebui aplicate în zonele de soclu.

Tencuiala minerală de silicat are permeabilitate mare la vaporii de apă şi o bună rezistenţă la abraziune. Ca tencuială de exterior alcalină, conferă o protecţie de durată împotriva muşchiului şi algelor. Este disponibilă în consistenţa de aplicare corectă şi este gata de pus în operă, fiind astfel adecvată şi pentru meşteri amatori. Tencuiala de silicat este disponibilă în variantă albă sau colorată.

Între tencuielile decorative, cea de răşină siliconică face parte din cea mai înaltă categorie de calitate. Împreună cu protecţia pentru faţade Longlife, respinge extrem de bine murdăria, ceea ce extinde în mod semnificativ intervalele de întreţinere. În acelaşi timp, tencuiala pe bază de răşină siliconică este produsul pentru care trebuie să optaţi dacă vă plac culorile intense şi strălucitoare. La dispoziţie vă stă cea mai mare paletă de culori. Atunci când folosiţi tencuiala de răşină siliconică Baumit, nu mai trebuie să aplicaţi un strat final de egalizare. Astfel economisiţi o întreagă etapă de lucru.

Tencuiala mozaicată este din granulat de piatră naturală. Hidrofugă, cu permeabilitate mare la vapori de apă şi foarte rezistentă la abraziune. Aceste tencuieli păstoase, cu pietricele colorate, sunt potrivite în cazul suprafeţelor de perete expuse unor solicitări mecanice sporite, de ex. socluri sau casele scărilor.

Ca alternativă la tencuielile deja colorate, vă stă la dispoziţie desigur întreaga selecţie de culori de vopsele de faţadă. Vopselele de dispersie se folosesc în special în lucrări de renovare. Ghidul nostru cu idei pentru decorarea faţadelor vă oferă numeroase surse de inspiraţie.

Pentru ca tencuiala să se unească perfect cu suprafaţa-suport, aceasta trebuie să fie uscată, fără fisuri şi fără componente separatoare (de ex. ulei de cofraj, praf etc.) În caz contrar, mortarul nu va adera şi va cădea pur şi simplu.

Toate lucrările se vor efectua la temperaturi de peste 5°C. Această temperatură se măsoară la suprafaţa piesei care se tencuieşte şi se aplică şi pentru primele zile de uscare. Protejaţi de murdărie piesele învecinate.

Prepararea
Pentru prepararea tencuielii, umpleţi o găleată cu apă. Pe spatele sacului găsiţi informaţiile despre cantităţile necesare. Vărsaţi apoi tencuiala în găleată şi amestecaţi masa, cel mai bine cu un agitator. Lăsaţi tencuiala amestecată să se umfle circa 5 minute, după care amestecaţi-o încă o dată. În funcţie de condiţiile meteorologice, aveţi timp 30-45 de minute să aplicaţi tencuiala.

Aplicarea
Aplicaţi tencuiala cu o gletieră de oţel în strat de grosimea granulelor. Structurarea se realizează prin frecarea tencuielii proaspete cu o placă de plastic. Pe placă va rămâne material fin. Îndepărtaţi-l cu gletiera şi aruncaţi-l la deşeuri. În timp ce în cazul tencuielii fine, cu mişcări circulare obţineţi o structură uniformă, în cazul tencuielii grosiere tip München puteţi realiza structuri individuale diverse. Alternativ, această tencuială poate fi structurată uniform şi pe orizontală sau pe verticală.

Stratul final
În cazul uscării neuniforme a tencuielilor colorate la sac, datorită liantului ciment şi calcar, în anumite condiţii pot apărea nuanţări. Acestea nu reprezintă un defect de produs. Pentru rezultate optice excepţionale, vopsiţi faţada cu un strat de egalizare în aceeaşi nuanţă.

În cazul suprafeţelor mari legate, pentru o suprafaţă tencuită fără urme de îmbinare, trebuie să tencuiţi o anumită suprafaţă ce are limite (de ex. o faţadă de la un colţ la altul sau până la un burlan etc.) într-o singură etapă de lucru. În acest scop, în funcţie de lungimea schelei, este nevoie de două persoane. Dacă optaţi pentru o tencuială decorativă la sac, ar trebui să vă gândiţi şi la o altă persoană care să prepare şi să transporte tencuiala. În cazul tencuielilor păstoase nu este nevoie. Începeţi în partea stângă sau dreaptă de sus, iar lucrătorii de pe nivelul de mai jos al schelei lucrează cu un decalaj de 2 m.

Tencuiala mozaicată este deja gata preparată. După deschiderea recipientului, tencuiala trebuie amestecată în întregime, cel mai bine cu o mistrie de zidărie. Dacă folosiţi un agitator electric, acesta trebuie setat la treapta minimă de putere. Dacă amestecaţi prea rapid, ar putea apărea probleme de aderenţă. În continuare, aplicaţi tencuiala mozaicată cu gletiera din inox în strat de 2-3 mm, fără goluri. Pentru a netezi suprafaţa, trageţi tencuiala cu gletiera mereu într-o direcţie. Astfel obţineţi o structură de suprafaţă optimă. Tencuiţi imediat şi suprafaţa învecinată, pentru a evita urma de separaţie.