Cultivarea propriilor plante este în trend fiindcă rezultatele sunt benefice: puteți cultiva soiuri speciale, vă protejați portofelul și veți avea plante deosebit de rezistente.

Mai mult, veți trăi o experiență extraordinară: lăsaţi să vi se prelingă printre degete pământ bine mirositor şi afânat de grădină, acoperiţi o sămânţă, iar după o vreme puteţi observa cum o mică plăntuţă își croieşte drum către lumina zilei. Cu timpul, spre mândria dumneavoastră, ea va deveni o plantă mare pe care o veți admira în grădină în toată splendoarea ei. Și în final cel mai bun lucru – atunci când vă oferă și o masă excelentă.

Multe plante sunt potrivite pentru semănatul direct – în special speciile plantelor robuste din Europa Centrală sau cu climat similar.

Puteți semăna direct următoarele tipuri de legume: spanacul, sfecla pentru frunze, ridichiile şi hreanul, morcovii, fasolea, mazărea, ceapa, fetica, feniculul şi ridichiile roşii.

Dintre plantele cu flori puteți cultiva în grădină direct, printre altele, gălbenele, macul de California, floarea-soarelui și ochiul-boului. În privința ierburilor aromatice, mărarul este cel adecvat.

Culturile mai târzii de salate și crucifere, precum şi ierburile aromatice semănate mai târziu se însămânțează, de asemenea, direct în grădină, deoarece efortul este mai redus decât în cazul cultivării răsadurilor în tăvi alveolare.

Pregătirea este decisivă:

• Înainte de semănat, îndepărtați toate plantele din strat care sunt în creștere. În special buruienile rădăcinoase trebuie eliminate în întregime și temeinic.
• Cu 2-4 săptămâni înainte de semănat, o fertilizare organică, un biostimulator sau o porţie de compost nu dăunează. În acest scop, amestecați temeinic solul de grădină existent cu aceste materiale noi.
• Înainte de semănat, solul trebuie să fie afânat şi pe cât posibil fără pietre.

Această metodă de semănat este utilă pentru majoritatea legumelor.

Avantaje: Plantele se găsesc la o distanță optimă una de cealaltă și veți putea recunoaște mai bine buruienile.

Dezavantaje: Volumul de muncă este mai mare decât la semănatul pe suprafaţă întinsă.

• Începeți prin măsurarea distanței optime dintre rânduri cu ajutorul unui metru de tâmplărie sau unui metru de croitorie. Marcați apoi rândul respectiv cu o etichetă inscripționată.
• În continuare, în funcţie de soi, se trasează pe sol şanţuri cu o adâncime de cca. 1-3 cm. Puteţi folosi în acest scop coada unei unelte de grădină sau a unei sape mici de grădină. Dacă solul este mai afânat, puteți folosi și un băț pe care să-l apăsați pe pământ.
• Împrăştiaţi seminţele în şanţ la distanță corespunzătoare şi acoperiţi-le apoi cu pământ. Distanţa dintre seminţele individuale ar trebui să se orienteze după mărimea viitoare a plantei şi este indicată pe ambalaj, la fel ca și adâncimea optimă a șanțului și distanța adecvată dintre rânduri.

Gălbenelele, ochiul-boului şi mai ales amestecurile de flori se seamănă pe suprafață întinsă. Puteți încerca, de asemenea, această metodă pentru fetică și spanac.

Avantaje: Efortul redus și stratul asigură caracterul mai apropiat de natură, ceea ce constituie un avantaj mai ales la combinațiile de flori de câmp.

Dezavantaje: Veți recunoaște mai greu buruienile iar distanța optimă este mai dificil de întreținut.

• În cazul acestei metode, împrăștiați seminţele peste întregul strat în cantitate generoasă.
• Țineți cont de faptul că seminţele nu ar trebui să fie prea înghesuite pentru a nu împiedica creșterea lor. De regulă, seminţele ar trebui să se găsească la o distanţă de două lăţimi de deget una de alta. Puteți amesteca semințele cu puțin nisip sau vermiculit, ceea ce vă face mai ușor să le răspândiți.
• Greblați puțin semințele în sol, astfel încât acestea să nu dispară și să nu se usuce ușor.
• Udaţi cu atenţie, pentru ca semințele să nu fie îndepărtate de un jet prea puternic.

Acum lucrurile devin ceva mai solicitante. Unele soiuri de plante trebuie semănate în ghivece sau în tăviţe amplasate pe pervazul ferestrei, în sere sau, ceva mai târziu, în răsadniţe și, în funcţie de soi, răsadurile se replantează apoi în grădină, începând cu luna aprilie sau după mijlocul lunii mai. Acestea sunt, de obicei, sensibile la îngheț, cel puțin în prima fază de vegetație sau necesită temperaturi mai ridicate pentru a germina.

Acestea sunt, de exemplu, ardeiul gras și ardeiul iute, vinetele, anghinarea și roșiile. Înainte de replantare, ele au nevoie de cel puțin 2 luni de precultură. Plantele sensibile la îngheț, pe care urmează să le plantaţi în grădină sau în sere neîncălzite, ar trebui semănate în tăviţe alveolare pentru răsaduri, ideal la început sau la mijloc de martie, iar seminţele lăsate să germineze la o temperatură ambiantă de circa 20 - 25 °C.

După ce au apărut primele frunze adevărate, replantaţi răsadurile în ghivece mai mari. Dacă aveți o seră încălzită, aveți posibilitatea să începeți să semănați în ianuarie sau februarie.

Dovleceii, castraveții și pepenii cresc repede. Prin urmare, semănatul în cursul lunii aprilie este suficient. Aşezaţi câte 1-2 seminţe la o adâncime de 3 cm în ghivece nu foarte mici şi lăsaţi-le la germinat la circa 20°C. În cazul în care germinează ambele seminţe, îndepărtaţi plăntuţa mai firavă. Ca fericit proprietar al unei sere încălzite, ați putea începe să semănați și mai timpuriu, deoarece veți putea planta răsadurile mai devreme în sol.

Dintre ele puteți cultiva, de ex. lobelia, gura-leului, gălbenele, creasta-cocoșului, petunii și cârciumărese încă din februarie sau martie în casă sau în sera încălzită. Este posibil, de asemenea, să le împrăștiați în solul grădinii abia în luna mai – dar apoi vor înflori doar de la sfârșitul verii până la primul îngheț.

Pentru multe ierburi aromatice, vă recomandăm și creșterea răsadurilor la cald, astfel încât să puteți începe recoltarea relativ devreme. Majoritatea ierburilor aromatice necesită temperaturi ale germenilor de peste 20 °C. Semănați-le în tăvițe alveolare cu 2 semințe pe celulă, cu excepția busuiocului și arpagicului, la care împrăștiați în jur de 10 semințe în ghivece ceva mai mari cu pământ de cultură sau de ierburi aromatice.

Dacă nu doriți să așteptați până la începutul verii cu recolta de salate, conopidă, varză albă sau roşie, ori sfeclă pentru frunze, se recomandă semănatul în lunile februarie-martie în casă, în ghivece mici sau în tăviţe alveolare. Temperatura de germinare este însă mai mică, în funcţie de specie, între 10°C şi 20°C. Răsadurile de legume se transplantează apoi în grădină în lunile martie şi aprilie. Puteţi cultiva vara în ghivece şi generaţii mai târzii. Acest lucru prezintă avantajul că plantele ajung în straturile din grădină ca răsaduri mai mari, având astfel faţă de buruieni un avantaj la start. În plus, puteţi recunoaşte mai lesne care sunt plantele de cultură dorite şi care sunt buruienile.

• Obişnuiţi plăntuţele treptat cu mediul exterior, aşezându-le afară timp de câteva ore în zilele călduroase (de la 10°C). La început, tinerele plante suportă radiaţia solară directă numai un timp foarte scurt, însă cu timpul se obişnuiesc cu o expunere mai îndelungată.

• Puteți replanta răsadurile de salată, sfeclă pentru frunze și crucifere în grădina de legume începând cu luna aprilie, dacă se așteaptă doar îngheț ușor. Pentru siguranţă, protejaţi-le totuşi cu o folie geotextilă. Aceasta ţine la distanţă dăunătorii precum păduchii-de-pământ şi accelerează creşterea. Acest lucru se aplică, de asemenea, răsadnițelor sau răsadnițelor înalte cu apărătoare.

• La mijlocul lunii mai, soiurile sensibile la îngheţ, de exemplu toate legumele fructoase, pot fi eliberate în exterior și transplantate în grădină.

Atenție la atacul dăunătorilor! Seminţele germinate şi plantele tinere acţionează ca un magnet asupra melcilor și astfel toată munca poate fi distrusă într-o clipită. Puteți presăra semințe de combatere a melcilor, dar va trebui să repetați mereu procedura, mai ales după ploi abundente. Mult mai sigure sunt însă gardurile antimelci. Dacă sunt instalate deja la înfiinţarea straturilor (verificaţi înainte dacă solul are ouă de melci), acestea ţin la distanţă dăunătorii pe termen lung. Protecțiile pentru plante reprezintă o alternativă mobilă care protejează temporar plăntuțele proaspăt cultivate.

Nici iarna nu trebuie să renunțați la propriile legume – semințele pentru germinare fac acest lucru posibil! Prin semințe pentru germinare înțelegem răsaduri care se recoltează la scurt timp după formarea primelor frunze. Pe lângă vitamine, semințele pentru germinare sunt mai ales bogate în substanțe vegetale secundare care au un impact pozitiv asupra sănătății noastre. Multitudinea de arome, de la picant la gust de nucă până la dulce, le conferă diversitate, găsindu-și multiple întrebuințări: în sosuri și în mâncăruri, precum și ca salată sau garnitură.

Cele mai cunoscute semințe pentru germinare sunt „germenii de soia” la care, de fapt, este vorba de semințe germinate de fasole Mung sau de creson cu creștere rapidă. De asemenea, din această categorie fac parte și leguminoasele păstăi ușoare, precum fasolea Adzuki și lucerna, precum și reprezentanți picanți, cum ar fi rucola și ridichiile.

Pe lângă semințele organice, aveți nevoie de tăvi de creștere adecvate, astfel încât din semințe să se poată dezvolta germeni de înaltă calitate. Grădina pentru germeni este deosebit de potrivită pentru semințe mari, cum ar fi fasole Mung și ridichi, iar semințele mici, cum ar fi cele de creson și rucola se cultivă mai bine în tăvițe de germinare.

• Înmuiați puțin semințele în apă sau clătiți-le.
• Apoi, scurgeți puțin semințele și semănați-le în tăvițe.
• Temperatura potrivită (18-21°C) și un loc luminos, fără expunere directă la lumina soarelui, sunt deosebit de importante pentru cultivarea cu succes.
• Atenție la udarea regulată (de două ori pe zi), numai cu apă călduță de la robinet. Folosiți o stropitoare mică, un pulverizator de mână sau o sticlă de pulverizare pentru a împiedica îndepărtarea semințelor.
• După aproximativ o săptămână, puteți începe recoltarea. Poftă bună!