Listele mele de favorite 0 Coşul meu
HORNBACH Militari Program de funcţionare
Strada Hornbach 1
077090 Domnesti, jud. Ilfov

comanda-militari@hornbach.com
+40 310805 - 281
lun. - sâm.: 08:00 - 21:00
dum.: 08:00 - 19:00
30.11.2024 08:00 - 21:00
01.12.2024 08:00 - 19:00
Aţi imprimat această informaţie în 21.11.2024 la ora 13:23. Vă rugăm să observaţi faptul că preţurile internaţionale şi reacţiile în termen scurt pot modifica în orice moment preţurile şi acestea pot diferi de documentul dumneavoastră imprimat. Vă mulțumim pentru înțelegere.

Cum se plantează și cum se îngrijește rubarba? Aici aflați tot ce trebuie să știți despre alegerea locului potrivit și pregătirea solului. De la sfaturi privind semănatul și îngrijirea până la indicații privind recoltarea și depozitarea și apărarea împotriva dăunătorilor și bolilor plantelor – acest ghid sintetizează toate informațiile importante despre cultivarea rubarbei dintr-o singură privire. Fie că doriți să plantați rubarba într-o platbandă cu plante, într-o răsadniță sau pe balcon într-un ghiveci, vă ghidăm pas cu pas prin întregul proces.

Rubarba este o legumă de primăvară pe care o puteți folosi într-o varietate de moduri. Odată ce s-au înfiripat bine, plantele perene produc o recoltă bogată. De ce aspecte ar trebui să ținem cont la plantarea rubarbei? Condiția prealabilă este ca planta să aibă parte de un loc potrivit unde să poată rămâne timp de mai mulți ani.

Rubarba iubește locurile însorite până la semi-umbrite, cu sol adânc și bogat în nutrienți. Un loc ferit de vânt este ideal pentru a proteja frunzele mari de daunele cauzate de rafalele de vânt. Solul trebuie să fie afânat și permeabil, astfel încât rizomul să se poată dezvolta bine (rizomii sunt organele subterane de depozitare ale unei plante perene, care formează rădăcini și lăstari). O valoare a pH-ului între 5,5 și 7,2 este ideală.

Înainte de a planta rubarba, afânați bine solul. Încorporați mult compost sau gunoi de grajd bine putrezit – acesta furnizează nutrienții necesari și îmbunătățește structura solului. În ceea ce privește adâncimea de plantare, asigurați-vă că rizomul este la aproximativ 5 cm sub nivelul solului. Acest lucru este deosebit de important pentru ca planta să crească bine și să se dezvolte viguros.

Plantarea răsadurilor de rubarbă cultivate din semințe se practică rar. De regulă, o bucată puternică de rizom este plasată în platbanda cu plante. În mod normal, plantele de rubarbă se împart primăvara sau toamna pentru înmulțire și plantare nouă. Rizomul nu a dat încă lăstari sau a intrat deja în hibernare, astfel încât pot fi tăiate bucăți.

Rizomii de rubarbă sunt de obicei disponibili între octombrie și aprilie. Condițiile pentru plantarea și cultivarea rizomilor sunt cele mai bune în această perioadă. Desigur, trebuie să plantați rizomul numai atunci când solul nu este înghețat. Este important să păstrați distanța atunci când plantați rubarbă, deoarece plantele vor ocupa ulterior mult spațiu. Lăsați cel puțin un metru pătrat pentru fiecare plantă.

1. Pregătirea plantelor tinere:

  • Cumpărați plante tinere de rubarbă sănătoase și puternice, creșteți-le singuri din semințe sau obțineți o bucată de rizom. Rețineți, însă, că atunci când creșteți rubarbă din semințe, va dura cel puțin doi până la patru ani până când veți putea recolta pentru prima dată.
  • Alegeți primăvara sau toamna (rizomi) sau primăvara (răsaduri) ca perioadă de plantare pentru rubarbă, pentru a oferi plantelor un start bun.

2. Plantarea în aer liber:

  • În cazul rubarbei, planta tânără sau bucata de rizom se plasează la o distanță de aproximativ 90 - 100 cm de următoarea plantă din platbandă.
  • Asigurați-vă că adâncimea de plantare este aleasă astfel încât rizomul să se afle la aproximativ 5 cm sub nivelul solului sau încât bulgărele de rădăcini al răsadului să fie acoperit cu pământ.
  • Udați bine plantele și acoperiți solul cu mulci (un strat protector de material vegetal) pentru a reține umiditatea și a descuraja creșterea buruienilor.

  1. Zgâriați ușor semințele cu o pilă și puneți-le în apă călduță timp de câteva ore.
  2. Umpleți ghivecele mici cu pământ pentru cultivare sau cu substrat pentru legume.
  3. Plantele de rubarbă germinează la întuneric, ceea ce înseamnă că semințele trebuie să fie acoperite cu pământ. Plantați semințele la aproximativ un centimetru adâncime în pământ și udați bine ghivecele.
  4. Plasați ghivecele cu semințe într-un loc semi-umbrit, la o temperatură de aproximativ 15 °C (fără soare!).
  5. Semințele ar trebui să germineze în 14 zile. Puteți răsădi plantele tinere începând cu luna martie.

Dacă aveți suficient spațiu pe un balcon sau pe o terasă însorită, puteți planta rubarbă și acolo – într-un ghiveci sau într-o răsadniță. Există soiuri mai mici de rubarbă care sunt potrivite în special pentru cultivarea în ghivece.

Cele mai importante informații pentru plantarea în ghiveci

1. Vas și pământ:

  • Folosiți ghivece sau găleți cu un volum de 30 până la 40 de litri per plantă.
  • Umpleți fundul vasului cu un strat de argilă expandată. Acest lucru îmbunătățește drenajul.
  • Apoi umpleți vasele cu pământ vegetal de înaltă calitate, bogat în nutrienți.

2. Plantare și îngrijire:

  • Așezați planta tânără de rubarbă precultivată sau bucata de rizom în ghiveci, conform descrierii pentru platbanda cu plante.
  • Așezați ghivecele într-un loc însorit până la semi-însorit, protejat de vânt.
  • Udați regulat, dar asigurați-vă că apa nu stagnează.
  • Nu uitați să fertilizați: un îngrășământ cu eliberare lentă este ideal pentru aprovizionarea plantelor cu substanțe nutritive pe parcursul întregului sezon de creștere.

Rubarba este o plantă perenă care poate rămâne în același loc timp de până la zece ani. Rubarba are cerințe nutriționale ridicate. Pentru a evita epuizarea solului, asigurați-vă că rubarba nu este plantată în platbanda cu plante imediat după alte plante mari consumatoare, cum ar fi roșiile, ardeii sau varza, atunci când plantați pentru prima dată. Un bun predecesor sau succesor al rubarbei sunt leguminoasele, care îmbogățesc solul cu azot.

Rubarba face parte din familia poligonacee și provine inițial din munții Himalaya din Asia. De acolo a ajuns în Europa prin Orientul Mijlociu, dar inițial ca plantă medicinală. Efectul laxativ al rizomului a fost apreciat. Utilizarea tulpinilor ca legume a început în urmă cu aproximativ 500 de ani. Astăzi, rubarba este o delicatesă populară care este atât simplă, cât și decorativă.

Perioada de cultură Perioada de plantare: primăvara sau toamna
Perioadă de recoltare Aprilie - iunie, excepție: soiuri de rubarbă de iarnă (recoltare posibilă până în octombrie)
Particularități Conține acid oxalic, doar tulpinile sunt comestibile, nu și frunzele sau rizomul.
Tipuri și soiuri Rubarba se clasifică în funcție de culoarea tulpinii (verde sau roșie), obiceiul de creștere (mare sau compactă), perioada de maturitate (timpurie, medie sau târzie) și anotimp (rubarbă de vară și de iarnă). Sunt cunoscute peste 100 de soiuri de reproducție, inclusiv Red Champagne, Holsteiner Blut și Elmsblitz.
Întreținere Udați regulat, fertilizați primăvara, îndepărtați florile.
Cultivarea în platbanda cu plante Loc însorit până la semi-umbrit, hrănitor, sol permeabil.
Cultivarea în ghiveci/pe balcon Ghivece mari cu un volum de cel puțin 30 de litri, substrat pentru legume de calitate superioară.
plantarea rubarbei

Rubarba se plantează primăvara sau toamna. Primăvara este momentul ideal pentru plantarea rubarbei, deoarece plantele au suficient timp să se înfiripeze înainte de următoarea perioadă de creștere. În cazul plantării rizomilor, recoltarea este posibilă începând cu al doilea an de la plantare. Plantele noi cultivate din semințe necesită mai mult timp pentru a crește suficient de puternice. Perioada de recoltare este între lunile aprilie și iunie. În cazul soiurilor speciale cu un conținut scăzut de acid oxalic, adică „ soiurile de rubarbă de iarnă”, puteți recolta până în octombrie.

Doar tulpinile plantei de rubarbă sunt comestibile și sunt folosite în bucătărie în multe moduri diferite, de exemplu pentru compoturi, prăjituri și gem. Însă rubarba conține acid oxalic. Aceasta este o substanță vegetală care, în doze mari, împiedică absorbția micronutrienților în metabolismul uman și poate provoca leziuni renale. Deoarece acidul oxalic se acumulează în rubarbă în timpul fazei de creștere, rubarba nu trebuie recoltată după sfârșitul lunii iunie. O regulă a fermierilor stabilește data de 24 iunie ca sfârșit al sezonului de recoltare. Frunzele și rizomii de rubarbă nu trebuie consumați niciodată, iar tulpinile de rubarbă nu trebuie ronțăite crude.

Când botaniștii vorbesc despre rubarbă, ei fac distincție între două tipuri: „ rubarba medicinală” (Rheum officinale) și „ rubarba comună” (Rheum rhabarbarum). Aceasta din urmă este forma de origine a rubarbei-legumă, din care există peste 100 de soiuri cultivate. Acestea pot fi clasificate în funcție de culoare, perioadă de maturitate, formă de creștere, dimensiune și sezon de recoltare.

Varietatea de rubarbă care este cea mai bună alegere pentru nevoile dumneavoastră depinde de preferințele dumneavoastră în materie de gust, precum și de spațiul disponibil și de cantitatea de care aveți nevoie. Iată o selecție de soiuri populare de rubarbă:

  • Red Champage: tulpini roșii și o aromă delicată. Puteți consuma acest soi și crud, în cantități mici (câteva bucățele), de exemplu în salate.
  • Holsteiner Blut: un soi robust, cu tulpini roșii puternice și o aromă intensă.
  • Elmsblitz: un soi cu maturizare timpurie, cu tulpini verzi-roșii și o aromă ușor acrișoară.
  • Livingstone: rubarbă de iarnă cu tulpini roz și o aromă delicată, ușor acrișoară.

Și de ce îngrijire are nevoie rubarba în grădină sau ca plantă de ghiveci? Din fericire, îngrijirea rubarbei este o chestiune simplă.

  • Udare regulată: solul trebuie să fie întotdeauna umed, dar nu ud. Apa nu trebuie să stagneze, deoarece rădăcinile pot putrezi.
  • Fertilizare: primăvara, hrăniți rubarba cu compost sau îngrășământ organic. Acest lucru încurajează creșterea și furnizează noi substanțe nutritive pentru aceste legume consumatoare de nutrienți.
  • Îndepărtarea florilor: codițele florilor trebuie îndepărtate devreme, astfel încât planta să poată utiliza mai multă energie în dezvoltarea de tulpini noi. Dacă doriți să păstrați florile, puteți recolta în continuare din plantele de rubarbă. Formarea florilor nu are nicio influență asupra gustului sau conținutului de acid oxalic.

În timpul sezonului, rubarba va produce constant tulpini noi. Acestea sunt cele mai gustoase atunci când le recoltați chiar înainte de preparare. Vă explicăm rapid cum să faceți acest lucru.

  • Momentele de recoltare: sezonul de recoltare a rubarbei începe în aprilie și se încheie în iunie. Tulpinile trebuie să aibă între 25 și 30 cm lungime înainte de a le recolta. Îndepărtați maximum o treime din tulpinile fiecărei plante, apoi lăsați planta să se regenereze. Puteți recolta din nou cam la fiecare una sau două săptămâni.
  • Metoda de recoltare: răsuciți cu grijă tulpinile de la bază în loc să le tăiați. Trucul constă în faptul că răsucirea creează un fel de „închidere a rănii” în țesutul plantei, în timp ce o tăietură netedă ar putea permite pătrunderea mai multor germeni. Astfel planta rămâne sănătoasă și poate continua să crească. Îndepărtați doar câteva tulpini de la fiecare plantă, pentru ca aceasta să rămână în continuare puternică.
  • Cum recunoașteți o plantă ajunsă la maturitate: rubarba matură are tulpini netede, ferme, suculente, ușor de desprins. Tulpinile trebuie să aibă o culoare puternică, roșie sau verde, în funcție de soi. Frunzele sunt mari, iar textura dintre nervuri este întinsă și netedă. De îndată ce frunzele nu mai sunt ondulate, înseamnă că tulpinile pot fi recoltate.

Cu o bună îngrijire și condiții meteorologice favorabile, plantele dumneavoastră de rubarbă vor produce probabil mai mult decât puteți transforma direct în compot, chutney și alte delicatese. Cu toate acestea, puteți păstra rubarba proaspătă pentru un timp îndelungat sau o puteți conserva permanent.

Păstrare în stare proaspătă: după recoltare, rubarba trebuie păstrată într-un loc răcoros și uscat. Cel mai bine este să înfășurați tulpinile într-un șervet umed și să le puneți în compartimentul de legume al frigiderului. Astfel ele rămân proaspete timp de până la o săptămână. Evitați să depozitați tulpinile lângă mere, banane sau roșii. Etilena, „gazul de coacere” emis de astfel de fructe, face ca rubarba să își piardă prospețimea mai repede.

Depozitare mai îndelungată: următoarele metode permit, de asemenea, savurarea produsului mult timp după sezonul de recoltare.

  1. Congelare: spălați tulpinile de rubarbă, tăiați-le în bucăți și scufundați-le pentru scurt timp în apă clocotită. După ce s-au răcit, puteți congela bucățile în pungi sau caserole pentru congelator. Astfel ele rezistă până la un an.
  2. Conservare: rubarba este, de asemenea, bună pentru conservare. Fierbeți tulpinile în apă cu zahăr și puneți-le fierbinți în borcane sterilizate. Această metodă prelungește termenul de valabilitate cu câteva luni. Sfat: dacă doriți să gătiți rubarba „neutru” pentru mâncăruri savuroase, renunțați la zahăr și folosiți doar apă și rubarbă într-un raport de unu la patru.
  3. Uscare: de asemenea, puteți tăia rubarba în felii subțiri și le puteți usca. Pentru aceasta este potrivit fie un aparat de deshidratare, fie cuptorul. Alegeți o temperatură scăzută, lăsați ușa întredeschisă și puneți bucățile de rubarbă înăuntru pentru câteva ore.

Plantele de rubarbă sunt tufe perene a căror parte aflată deasupra solului moare toamna și apoi înmugurește din nou în primăvara următoare.

Rubarba este rezistentă și nu are nevoie de nicio protecție specială în lunile reci. Puteți ajuta rubarba să reziste și puteți proteja solul de înghețurile abundente cu un strat de mulci din paie, bucăți de scoarță sau frunze. În regiunile cu ierni foarte reci, acest lucru este util pentru ca planta să poată răsări mai repede în primăvara următoare.

Rubarba poate fi ușor înmulțită și întinerită prin divizare:

  1. Divizarea toamna sau primăvara: dezgropați planta și împărțiți rizomul în mai multe bucăți cu un cuțit ascuțit sau cu o cazma. Fiecare bucată trebuie să aibă cel puțin un mugur.
  2. Plantare nouă: puneți bucățile de rizom înapoi în sol și procedați conform descrierii de mai sus. Țineți cont de adâncimea de plantare de aproximativ 5 cm. Udați bine noile bucăți plantate.

Ca alternativă, rubarba se poate și semăna. Puteți cumpăra semințe sau le puteți obține singuri, lăsând pur și simplu o floare pe plantele dumneavoastră de rubarbă. Paniculele impresionante de flori nu numai că sunt frumoase, dar atrag și insecte, care le polenizează și asigură astfel formarea de noi semințe.

În ciuda îngrijirii atente și a condițiilor ideale de creștere, plantele dumneavoastră de rubarbă pot fi atacate de dăunători sau pot fi infectate cu o boală a plantelor. Acest lucru nu prea poate fi prevenit, dar dacă verificați rubarba în mod regulat, puteți lua rapid contramăsuri.

Boală/dăunător Simptome Prevenție/tratare
Boala petelor foliare (diverse cauze posibile: fungi, virusuri, bacterii) Pete vizibile pe frunze Îndepărtați frunzele afectate (nu le transformați în compost!), așezați planta într-o poziție mai aerisită.
Făinare (boală fungică) Strat alb, cu textură făinoasă pe frunze Asigurați o distanță suficientă între plante, utilizați un fungicid autorizat pentru culturi.
Afide Frunze și vârfuri de lăstari pipernicite, strat de acoperire lipicios din cauza excrețiilor afidelor („mană”), care la rândul său poate deveni un teren propice pentru infestarea cu fungi. Utilizați vietăți benefice, cum sunt gărgărițele, pulverizați pe plante o soluție delicată de săpun, organizați grădina într-un mod atractiv pentru păsări ca prădători ai afidelor.
Melci Frunze și tulpini roase Aplicați granule împotriva melcilor, instalați bariere împotriva melcilor, cum ar fi banda de cupru.
Putrezirea rădăcinilor Rădăcinile putrezesc, planta se ofilește. Afânați solul, evitați apa stagnantă, îndepărtați plantele afectate.

Da, rubarba poate fi plantată în ghiveci. Alegeți un vas mare cu un volum de cel puțin 30 de litri și un substrat pentru legume de calitate superioară. Asigurați-vă că rubarba se află într-un loc însorit sau semi-umbrit și că ghiveciul are un drenaj suficient.

Rubarba poate crește în același loc în grădină timp de până la zece ani. Însă este important să fertilizați în mod regulat solul cu compost sau îngrășământ pentru a asigura aportul de nutrienți. Sau puteți muta rubarba după câțiva ani.

Rubarba are nevoie de un loc însorit sau semi-umbrit, cu sol adânc și bogat în substanțe nutritive. Un loc ferit de vânt este ideal pentru a proteja frunzele mari de deteriorări.

În sus