Rubarba nu este doar un deliciu culinar, tufa perenă este și o adevărată atracție în grădina dumneavoastră. Din ghidul nostru despre plantarea rubarbei puteți afla cum să plantați și să îngrijiți planta de rubarbă.

Aici este descris modul în care se face recoltarea în sezonul rubarbei. Veți afla când începe și când se termină perioada de recoltare, ce tehnică să folosiți pentru a colecta ușor tulpinile și ce rol joacă florile. Vă vom dezvălui cum să aveți grijă de rubarbă după recoltare și cum să depozitați și să păstrați recolta. În plus, există informații interesante despre istoria rubarbei și o scurtă prezentare a diversității soiurilor.

De îndată ce soarele încălzește solul primăvara, stratul de rubarbă începe să se miște. După o iernare reușită, apar primii noi lăstari. Din acest moment, planta se dezvoltă cu adevărat și, în câteva săptămâni, produce un frunziș abundent pe tulpinile crocante. Puteți recolta rubarbă din aprilie până în iunie, în funcție de vremea și clima din grădina dumneavoastră.

Cel mai bun gust îl are când este proaspăt recoltată din platbanda cu plante: dacă este posibil, trebuie să recoltați rubarba exact când doriți să o folosiți. Deoarece rubarba nu are o etapă de coacere ulterioară și se păstrează doar aproximativ trei zile în sertarul cu legume, ar trebui adusă direct din grădină în bucătărie. Dar cum vă puteți da seama când rubarba este gata de recoltat?

Frunzele proaspete de rubarbă arată încă puțin ondulate și încrețite. Momentul ideal pentru a culege rubarba este atunci când țesutul dintre nervuri este întins și frunzele sunt complet netede. În acest fel, puteți fi siguri că tulpinile de rubarbă sunt coapte, fragede și nu lemnoase.

Tulpinile de rubarbă trebuie să fie netede, fără crestături, și ferme la atingere. Tulpinile de rubarbă moi și flexibile au depășit deja momentul ideal de recoltare.

Ar trebui să terminați recolta de rubarbă cel târziu la sfârșitul lunii iunie, chiar dacă au mai rămas câteva tulpini coapte. O veche regulă a fermierilor stabilește ziua Nașterii Sf. Ioan, pe 24 iunie ca sfârșit al sezonului de recoltare. Dar de ce rubarba nu trebuie recoltată după luna iunie? Acest lucru se datorează unui ingredient al plantei, acidul oxalic. Plante precum spanacul, mangold și chiar rubarba conțin această substanță, care împiedică absorbția micronutrienților (precum calciul și fierul) în metabolismul uman, iar în doze mari poate afecta rinichii.

Fără grijă: cu o dietă echilibrată și atât timp cât nu mâncați legume în exces, n u există niciun pericol acut. Cu toate acestea, acidul oxalic se acumulează în timp în rubarbă. În timpul verii, concentrația este semnificativ mai crescută. Pentru a menține acidul oxalic la un nivel tolerabil, recoltarea rubarbei este sigură înainte de luna iulie. Atenție: dacă rinichii sau vezica biliară nu sunt complet sănătoase, trebuie să solicitați sfatul medicului pentru a fi siguri că puteți mânca rubarbă fără probleme.

Probabil că știți că rubarba este o legumă de primăvară care nu este disponibilă în a doua jumătate a anului – sau dimpotrivă? Recoltarea rubarbei în septembrie nu este imposibilă, dar veți avea nevoie de un soi special de rubarbă. În ceea ce privește îngrijirea, „rubarba de iarnă”, la fel ca soiul „ Livingstone”, nu diferă de soiurile clasice bine-cunoscute. Soiurile speciale au însă o particularitate: chiar și după luna iunie, cantitatea de acid oxalic pe care o conțin rămâne atât de scăzută încât pot fi consumate fără riscuri (cu moderație). Dacă sunteți un fan al rubarbei, puteți prelungi plăcerea până la sfârșitul verii.

Există o regulă generală la recoltarea rubarbei: nu recoltați niciodată o plantă întreagă, ci maximum o treime din tulpinile existente. Tufele au întotdeauna nevoie de câteva frunze pentru a-și putea menține metabolismul. Deoarece cresc constant tulpini noi, puteți recolta din nou la fiecare opt până la paisprezece zile.

Poate cunoașteți vechiul proverb al grădinarului care spune că unele legume înflorite devin necomestibile, așa că fiecare floare care se formează în stratul de legume trebuie urmărită. Dar mai poate fi recoltată rubarba atunci când este deja în floare? De fapt, la recoltarea rubarbei, floarea (spre deosebire de acidul oxalic menționat mai sus) nu are nicio influență asupra comestibilității sale. Puteți consuma și rubarbă înflorită fără nicio problemă.

Cu toate acestea, este o idee bună să îndepărtați din timp bobocii. Fără flori, rubarba dumneavoastră își pune toată energia în frunze. Dacă rupeți mugurii, veți obține un randament mai mare și o specialitate suplimentară: florile de rubarbă sunt, de asemenea, comestibile. Le puteți fierbe la aburi în apă sărată, la fel ca pe broccoli, sau le puteți prăji pane. La eliminarea mugurilor, procedați în același mod ca la recoltare: răsuciți în loc să tăiați.

Dacă nu urmăriți o producție maximă și aveți mai multe plante de rubarbă, merită să lăsați câteva flori. Acestea vor crește până la doi metri înălțime și au un aspect foarte frumos. Paniculele lor luminoase cu nenumărate flori individuale sunt magneți pentru albine, bondari și altele asemenea.

Plantele de rubarbă vă ușurează munca: leguma tulpină este foarte robustă și nu necesită multă îngrijire după recoltare. Oferiți plantelor o porție de îngrășământ complet după recoltare. Dacă lăsați planta să continue să crească începând cu luna iulie, aceasta va căpăta forțe noi pentru iernare și lăstari noi în primăvara următoare.

Ca toate tufele, rubarba se retrage toamna și hibernează sub pământ. Atunci puteți tăia frunzele uscate. De această dată, îndepărtarea se poate face și cu un cuțit sau o foarfecă de grădină. Pentru hibernare, puteți acoperi planta cu un strat de scoarță ornamentală sau compost.

Posibilitățile de utilizare ale rubarbei în bucătărie sunt diverse. Compotul și prăjitura de rubarbă sunt variantele clasice. Leguma este o delicatesă și sub formă de smoothie sau suc, garnitură de legume prăjite sau la grătar și chutney.

Dacă doriți să preparați rubarba abia după o vreme, există și alte opțiuni:

• Congelare: decojită și tăiată în bucăți mici, puteți congela rubarba crudă într-o pungă de păstrare la rece pentru orice utilizare ulterioară. Datorită conținutului ridicat de apă, este recomandat să „congelați” mai întâi bucățile întinse pe o farfurie și abia apoi să le împachetați. Acest lucru ușurează ulterior porționarea. Rubarba se păstrează aproximativ un an în congelator. Însă nu ar trebui să așteptați atât de mult pentru a o consuma, deoarece își pierde încet din aromă după aproximativ șase luni. Pentru a reduce conținutul de acid oxalic, trebuie să dezghețați rubarba congelată înainte de o prepara și să eliminați apa.
• Conservare: în acest scop se spală rubarba, se curăță de coajă, se taie în felii și se blanșează circa o jumătate de minut. Apoi puteți fierbe rubarba în apă până la consistența dorită (raport: patru părți rubarbă la o parte apă) și adăugați-o în borcane sterilizate. Se lasă apoi la răcit cu capacul în jos. Rubarba se va păstra timp de mai multe luni când este păstrată la întuneric. Avantajul conservării „neutre” fără zahăr este că, ulterior, puteți folosi legumele și pentru rețete savuroase.
• Suc: sucul de rubarbă poate fi păstrat timp de câteva luni. Cu toate acestea, veți avea nevoie de ingrediente suplimentare, cum ar fi zahăr (250 de grame per kilogram de rubarbă) și suc de lămâie. Se pune totul pune la fiert cu 1,5 litri de apă, se pasează și se strecoară. Resturile fibroase pot fi prelucrate ulterior, de exemplu în gemuri sau ca ingredient de copt pentru brioșe.

Rubarba este o plantă de cultură cu o istorie foarte interesantă. V-ați fi gândit că legumele cu tulpină ușor acidulată au călătorit de pe „acoperișul lumii” până în grădinile noastre de legume? Aria de răspândire inițială a familiei troscotului este regiunea munților Himalaya. Rubarba a fost inițial folosită și exportată ca plantă medicinală. În acest fel, planta sub formă de tufă a ajuns în cele din urmă în Europa prin intermediul școlilor arabe de medicină din Evul Mediu. Însă nu tulpinile au fost folosite inițial ca legume, ci rădăcinile ca medicament (laxativ). Începând cu cel de-al 16-lea secol, rubarba a fost cultivată ca legumă pe o scară mai largă. Abia de la mijlocul secolului al 19-lea, rubarba este cultivată comercial în Germania.

Rubarba tipică nu există. În schimb, puteți alege din mai multe soiuri diferite, fiecare cu propriile caracteristici. Dumneavoastră sunteți cel care decide ce rubarbă doriți să recoltați.

• Gust: preferați un gust ceva mai dulce? Dacă da, ar trebui să alegeți una dintre numeroasele varietăți de rubarbă cu tulpini roșii. Soiurile cu tulpini verzi au un gust mai acidulat.
• Momentul coacerii: timpul scurs de la încolțire până când tulpina este gata de recoltare variază în funcție de soi. Există soiuri cu coacere timpurie, medie și târzie. Dacă doriți să începeți să recoltați rubarba cât mai repede posibil, soiurile cu coacere timpurie sunt desigur avantajoase.
• Sezonul de recoltare: doriți rubarbă proaspătă în afara sezonului propriu-zis de coacere? Așa-numita „rubarbă de iarnă” poate fi recoltată până în toamnă. Acest lucru este posibil datorită conținutului scăzut de acid oxalic.

Toate soiurile de rubarbă care sunt cultivate ca legume sunt soiuri de „rubarbă comună” (Rheum rhabarbarum). Varietatea de soiuri noi și istorice este enormă. Iată o mică selecție de soiuri care se dezvoltă bine în grădinile din Europa Centrală.