Listele mele de favorite 0 Coşul meu
HORNBACH Militari Program de funcţionare
Strada Hornbach 1
077090 Domnesti, jud. Ilfov

comanda-militari@hornbach.com
+40 310805 - 281
lun. - sâm.: 08:00 - 21:00
dum.: 08:00 - 19:00
30.11.2024 08:00 - 21:00
01.12.2024 08:00 - 19:00
Aţi imprimat această informaţie în 21.11.2024 la ora 10:43. Vă rugăm să observaţi faptul că preţurile internaţionale şi reacţiile în termen scurt pot modifica în orice moment preţurile şi acestea pot diferi de documentul dumneavoastră imprimat. Vă mulțumim pentru înțelegere.

Suculentele sunt plante care s-au adaptat admirabil în patria lor, pe pantele golașe de munte și zonele semi-uscate și uscate ale planetei noastre. Suculentele depozitează apă și nutrienți în frunzele lor cărnoase, tulpini și rădăcini.

Ele înfruntă astfel temperaturile extreme, perioadele secetoase și fluctuațiile mari de temperatură. De aici le provine numele de „suculente”, derivat din termenul latinesc suculentus = suculent.

Datorită capacității lor mari de depozitare și a consumului redus de apă, suculentele supraviețuiesc în condiții climatice extreme. În acest fel, ele pot coloniza locuri în care alte plante nu au șanse. Toate plantele de cactus sunt suculente, dar nu toate suculentele sunt cactuși.

Suculentele formează superfamilia acestor plante și se caracterizează prin capacitatea lor de a reține apa. În principiu, distingem „cactuși” și „alte suculente”.

Caracteristica principală a cactușilor este dată de spinii lor care cresc din aureole asemănătoare cu pernițele. Celelalte suculente nu au aceste aureole, de aceea ele nu au țepi.

Cactușii sunt originari din America, iar celelalte suculente provin din regiunile uscate ale Africii.

Celelalte suculente se deosebesc în funcție de locul în care se depozitează apa:

  • Suculentele cu frunze precum agavele au în frunzele respective țesuturi care stochează apa. Acest lucru împiedică supraîncălzirea frunzelor pentru ca acestea să nu se usuce.
  • Suculentele cu tulpină se confundă ușor cu cactușii. Acestea păstrează apa în trunchiurile lor groase, cu nervuri, fiind astfel bine pregătite să înfrunte secetele îndelungate. Reprezentanți ai acestei grupe sunt, de exemplu, cei din specia Euphorbia.
  • Comparativ, există puține suculente rădăcinoase, cum ar fi măcrișul-iepurelui. Țesutul lor, care depozitează apa, se află sub pământ, în rădăcini.

Numele lor provine din termenul grecesc „kaktos”, care înseamnă spin sau țeapă. În trecut, se considera că frumusețile deșertului sunt rude ale plantelor asemănătoare ciulinilor, până când s-a descoperit că acestea reprezintă cea mai diversă și bogată familie a suculentelor: „Cactaceae”.

cactus

Spinii sunt caracteristici cactușilor. Conform teoriei evoluționiste, aceștia s-au dezvoltat din frunze în cursul evoluției pentru a se adapta la căldură. Spinii facilitează absorbția apei din roua de dimineață și din ceață și protejează planta împotriva razelor puternice ale soarelui și evaporării apei depozitate. Părul pufos cu aspect inofensiv sau țepii lungi, amenințători, sunt foarte potriviți pentru apărarea împotriva prădătorilor sau pentru a captiva privitorul cu formele lor diverse de creștere.

Inițial, cactușii erau răspândiți doar pe continentul american. Aici se întindeau din sudul Canadei până în Țara de Foc. Doar cactusul-vâsc a ajuns până în Caraibe și mai departe, în Africa.

Originea cactușilor și suculentelor oferă precizări despre preferințele lor în privința amplasării și îngrijirii. Aceste plante sunt adaptate condițiilor climatice extreme: vreme călduroasă până la caniculară, perioade de uscăciune sau soluri acide, sărace în nutrienți. Există totuși câteva sfaturi de îngrijire pentru care plantele dumneavoastră vă vor mulțumi.

Suculentele au nevoie de multă lumină, dar nu ar trebui să fie expuse soarelui înțepător de amiază. Temperaturile ideale sunt cuprinse între 15 și 23 °C – și pe timp de iarnă. Altele preferă răcoarea din lunile reci (cca. 10 °C). Majoritatea speciilor de suculente rezistă la fluctuații mari de temperatură, uneori chiar la îngheț nocturn.

Pe timpul verii, puteți așeza acești maeștri ai supraviețuirii în aer liber, pe balcon sau pe terasă. Ar trebui să le asigurați o scurtă perioadă de aclimatizare la semi-umbră, ca să se poată obișnui cu lumina de intensitate mare și să nu fie arse imediat de soare.

În locuință ar trebui să asigurați aer proaspăt plantelor dumneavoastră, dar să nu le expuneți curentului.

amplasarea corecta a cactusilor

Ca plante de deșert și semi-deșert, suculentele și cactușii se pretează solurilor nisipoase și sărace în nutrienți. Prin urmare, ele ar trebui să fie neapărat plantate în substrat special pentru cactuşi.

Botaniștii brandului de calitate FloraSelf au dezvoltat un substrat special pentru cactuși care este perfect adaptat nevoilor suculentelor și cactușilor: acesta este format din sol mai afânat și nisip, permițând astfel infiltrarea optimă a apei. Acesta mai conține puțin calcar și azot, la fel ca solurile de deșert.

Pentru a evita băltirea apei, vasul ar trebui să aibă cel puțin un orificiu de scurgere. În plus, pentru ca orificiile de scurgere să nu se înfunde, puteți așeza la baza vasului bucăți de ceramică sau silice.

Pentru udare ar trebui să utilizați apă cu conținut redus de calcar și sare, apa de ploaie fiind cea mai potrivită. Suculentele înmagazinează apă în frunzele lor cărnoase sau în tulpină. Pentru a evita înecarea sau putrezirea din cauza băltirii apei, ar trebui să udați doar atunci când substratul este uscat. Pentru siguranță, puteți efectua testul de cântărire: ridicați planta. Dacă este ușoară, poate fi udată. Țineți seama de cerințele diferite de apă în faza de creștere și de repaus. Evitați umezirea cu apă a corpului plantei pentru ca acesta să nu se păteze. Cu excepția cazului în care aerul este foarte uscat, planta poate fi stropită prin pulverizare. Aceasta imită ceața naturală sau roua care se depune pe plantă în natură.

Pentru un aport corespunzător de nutrienți, utilizați întotdeauna îngrășământ special pentru suculente sau cactuși, niciodată îngrășământ universal. Îngrășământul pentru cactuși FloraSelf le asigură plantelor dumneavoastră o combinație de nutrienți echilibrată, adaptată tipului de plante. Acesta conține puțin azot, dar mult potasiu, și susține astfel rezistența la secetă și toleranța la frig a florilor de deșert în timpul hibernării. Acest lucru asigură o creștere sănătoasă.

Ar trebui să fertilizați doar cactuși și suculente aflate în faza de creștere și cu mare atenție, pentru a nu deteriora rădăcinile fibroase și delicate.

Puteți fertiliza suculente cu creștere rapidă o dată pe lună, dar nu pe uscăciune sau pe soare puternic. Apoi ar trebui să le mențineți umede aproximativ 3 zile.

replantarea cactusilor

La fiecare 2 - 3 ani ar trebui să replantați suculentele, deoarece substratul își pierde structura. Astfel, cea mai bună perioadă a anului este primăvara când plantele se trezesc din hibernare.

    În primul rând: nu uitați de mănuși! Lăsați rădăcinile să se usuce cel puțin 3 până la 4 ore. În cazul cactușilor, noul vas trebuie să aibă aceeași dimensiune sau cu doar 1-2 cm mai mare decât cel vechi. Adăugați neapărat din nou bucăți de ceramică sau silice ca drenaj, pentru a evita băltirea apei. Utilizați substrat special pentru cactuși, neteziți pământul și apăsați-l foarte ușor. Dacă plantați la o adâncime prea mare, gâtul rădăcinii poate putrezi. Totuși, dacă plantați prea sus, astfel încât o parte din rădăcină să stea în aer, rădăcina se poate ofili. Cactușii-coloană și speciile cățărătoare de suculente necesită un suport. Important: udați doar după 7 zile. Evitați curentul. Folosiți îngrășământ pentru cactuși abia după 4 săptămâni de la replantare, deoarece substratul de cactus este deja fertilizat.

La alegerea ghiveciului de plante ar trebui să luați în considerare tipul sistemului radicular:

    Rădăcinile plate sunt rădăcini fibroase subțiri, ușor de plantat în tăvi plate. Majoritatea cactușilor au acest sistem radicular. (de ex. Cereus, Gymnocalycium)
  • Rădăcinile de tip sfeclă au nevoie de vase suficient de mari și adânci. (de ex. Sulcorebutia, Ariocarpus, Opuntia)
  • Rădăcinile aeriene atârnă în exteriorul vasului. Pentru aceste plante sunt potrivite ghivecele suspendate. (de ex. Rhipsalis sau Hylocereus)

Este recomandabil ca periodic să efectuați o examinare atentă. Dacă identificați la timp dăunătorii, veți putea preveni într-un stadiu incipient bolile sau deteriorarea mai gravă a plantelor.

Mare parte a bolilor plantelor pot fi evitate cu o îngrijire corespunzătoare. Erorile frecvente de îngrijire sunt:

    Lipsa de nutrienți în faza de creștere, lumină prea redusă, ceea ce reprezintă un pericol în special în faza de creștere a plantei, substrat prea umed, ceea ce duce la băltirea apei amplasare într-un loc prea cald în timpul iernii, prea puțin aer proaspăt, curent
Dacă suculentele și cactușii sunt verificați periodic, iar deteriorările și dăunătorii se identifică la timp, îi puteți menține sănătoși fără probleme. Adesea este suficient să mutați pacientul într-un alt loc și să corectați erorile de îngrijire.

Dăunătorii, cum ar fi păduchii, pot fi colectați și, alternativ, introduceți în pământ benzi galbene lipicioase contra musculițelor Sciaride. Dacă este necesar, pur și simplu eliminați părțile afectate ale plantei.

Important:

    Separați plantele infestate, astfel încât celelalte plante din proximitate să nu se contamineze. Nu introduceți în compost părțile infestate ale plantelor, ci în deșeurile menajere (risc de contaminare pentru alte plante). Dacă altfel nu ajută, puteți elimina dăunătorii cu un pesticid. În cazul infestării cu virusuri, din păcate, nu există nicio speranță.
Cele mai frecvente imagini ale bolilor:

Aspectul bolii Cauze posibile
    Zonele deteriorate se aliniază pe direcția soarelui. Zonele deteriorate s-au răspândit pe întreaga plantă. Dăunătorii sunt vizibili. Infestarea începe din vârful plantei. Dăunătorii sunt vizibili.
    Arsuri solare Acarieni sau tripși Păduche verde
Mici insecte în substrat
Rădăcini cu îngroșare cartilaginoasă și proeminențe bulbare
Rădăcinile se desprind, colorație roșu aprins a firelor principale
Zone brune putrezite care provin de la baza plantei
Zone putrezite, întunecate, ușor scufundate, acoperite cu mucegai gri
Părți ale plantei cu pete decolorate, din ce în ce mai multe țesuturi se ofilesc.

Frumusețea botanică: „Kokedama” își are originea în Japonia, mai precis în tehnica bonsaiului japonez, la care plantele sunt prelucrate în sfere de mușchi. De aici provine și numele, o combinație dintre cuvintele japoneze „koke = mușchi” și „dama = sferă”. Se înlocuiește mușchiul cu nucă de cocos și rezultă „Kokodama” – o bilă realizată manual sau un ghiveci făcut manual din fibre naturale de nucă de cocos.

Kokodama sunt...

    99 % naturale din fibre de nucă de cocos, 100 % biodegradabile. realizate manual, fiecare Kokodama este unicat. se atârnă sau se așază pe un suport. o modalitate de a aduce echilibrul natural în casa dumneavoastră. perfectă și pentru iubitorii de plante fără talent la grădinărit. sigilate în interior cu un strat protector, astfel încât apa să nu poată pătrunde.

În sus