Persoanele interesate de obținerea eficienței maxime și de adoptarea unui stil de viață ecologic trebuie să se informeze minuțios în legătură cu avantajele și dezavantajele fiecărei opțiuni pentru a putea decide care este varianta ce li se potrivește.

Articolul de mai jos oferă informații utile în acest sens prin prezentarea generală a celor trei variante ce pot fi utilizate în încălzirea rezidențială, dar și a unor spații diverse, cum ar fi cele hoteliere sau chiar de producție. Astfel, se vor putea consulta principalele caracteristici ale peleților, lemnelor și brichetelor, avantajele și dezavantajele pe care le oferă, precum și criteriile de ținut cont pentru a face o alegere corectă și eficientă.

Lemnul este primul material folosit de om pentru a obține căldură. Deși există numeroase alte variante disponibile pentru încălzirea interioarelor, o bună parte din populația României folosește lemnul și derivatele sale, fie din cauza lipsei rețelelor centralizate de gaze naturale, fie datorită preferinței pentru folosirea unui material ecologic, ce nu contribuie la generarea de gaze cu efect de seră. Acestea din urmă influențează în mod negativ temperaturile de la nivel global care se materializează prin înmulțirea fenomenelor climatice extreme, cum ar fi seceta, inundațiile, furtunile.

Lemnul de foc provine din tăierea diferitelor specii de arbori, dintre care se remarcă rășinoasele (bradul și molidul) sau esențele tari (fag, stejar, carpen, mesteacăn). Materialul este preferat, pentru că are un preț accesibil la achiziție, este disponibil în întreaga țară putând fi găsit cu ușurință și oferă o variantă ecologică de încălzire față de folosirea unor combustibili fosili, precum cărbunele, gazele naturale sau petrolul.

Prin arderea lemnului se generează o cantitate apreciabilă de căldură, ce poate varia în funcție de tipul de focar utilizat. Sobele tradiționale din teracotă au o eficiență mai redusă, existând variante moderne, cum ar fi centralele termice care reușesc să încălzească suprafețe apreciabile într-un mod uniform. Cu toate acestea lemnul de foc obișnuit aduce și unele probleme legate de umiditatea acestuia, ce afectează atât arderea, cât și echipamentele utilizate, problemă ce poate fi rezolvată prin folosirea în locul lemnului de foc a unor produse derivate, anume brichetele și peleții.

Brichetele și peleții din lemn sunt materiale produse din resturi rămase în urma industrializării materialului lemnos pentru producerea de cherestea sau de mobilier. Astfel, rumegușul, așchiile din lemn și chiar coaja copacilor sunt transformate într-un material de foc de calitate superioară prin trecerea printr-un proces industrial simplu. Astfel, aceste resturi sunt presate la presiuni apreciabile, procedură care se manifestă prin trei elemente:

• În primul rând, în urma aplicării presiunii foarte mari resturile lemnoase se înfierbântă atingând o temperatură apreciabilă;

• În al doilea rând, datorită temperaturii crescute mare parte din umezeala aflată în mod natural în lemn este eliminată;

• În ultimul rând, presiunea permite compactarea resturilor de lemn, fără a fi necesară introducerea unui adeziv chimic suplimentar, fiind suficientă lignina ce se găsește în mod natural în structura lemnului.

Peleții și brichetele din lemn sunt produse semiindustrializate ale resturilor din lemn, asemănătoare ca structură, diferențiindu-se prin forma lor. Prima variantă se prezintă sub forma unor cilindri cu diametru redus, cu dimensiuni standardizate, special implementate în vederea alimentării focului cu ajutorul unor sisteme automate. Brichetele din lemn, în schimb, au dimensiuni mai mari, forme variate, fie cilindrice, fie paralelipipedice, folosite în sobe, șeminee și centrale pe lemn, acolo unde aprovizionarea se face în mod manual.

Peleții și brichetele sunt produse secundare, ce rezultă în urma utilizării unor resturi de materiale lemnoase rezultate în urma prelucrării primare a lemnului. Până nu demult, aceste resturi (rumeguș, coajă de copac, așchii) erau aruncate direct în natură, acolo unde contribuiau la poluarea apei sau a solului, afectând și biodiversitatea.

În ultimii ani, însă, datorită introducerii unei legislații ce contribuie la protejarea mediului înconjurător și la scumpirea altor metode de încălzire, diferiți antreprenori au folosit aceste resturi pentru a le transforma în combustibili lemnoși solizi. Prin industrializarea lor, cu ajutorul presiunii înalte, rezultă două tipuri de materiale cu caracteristici comune, dar care se prezintă sub forme diferite, fiind astfel utile pentru alimentarea automată a centralelor termice (peleții) și pentru alimentarea manuală a centralelor pe lemne, sobele tradiționale și șemineele (brichete).

Brichetele și peleții oferă o serie de avantaje ce au făcut ca în ultimii ani tot mai multe persoane să aleagă această variantă:

• Au o umiditate mult mai redusă decât lemnul de foc natural (peleții și brichetele au un conținut redus de umiditate, în general sub 10 la sută, pe când lemnul natural are un conținut ridicat de apă, între 30 și 60 la sută). Umiditatea este o caracteristică esențială, deoarece contribuie la arderea mai mult sau mai puțin completă a materialului lemnos și la generarea unei cantități diferite de energie termică;

• Capacitatea calorică a brichetelor și peleților este net superioară lemnului natural, atât datorită umidității reduse, cât și a densității materialului care este superior lemnului. Astfel, varianta industrializată oferă o capacitate calorică cel puțin dublă față de o cantitate similară de lemn de aceeași esență;

• Datorită formei și dimensiunii, peleții pot fi folosiți cu ajutorul mașinilor automate de aprovizionare a centralelor termice, nemaifiind necesară intervenția umană;

• Forma specifică și densitatea crescută oferă o ușurință în ceea ce privește transportul peleților și brichetelor, a depozitării acestora și a manipulării lor. Lemnul de foc ocupă un spațiu apreciabil mai mare, iar la manipulare pot apărea accidente din cauza așchiilor ce pot provoca răni serioase;

Lemnul de foc este utilizat într-un număr important de clădiri rezidențiale, în special în zonele rurale, acolo unde nu există opțiunea gazelor naturale din cauza lipsei rețelelor centralizate. Întrebuințarea acestui combustibil este populară în continuare datorită următoarelor avantaje:

• Lemnul este o resursă regenerabilă, în special dacă este recoltat sustenabil, fără a influența negativ mediul înconjurător. Prin arderea lemnului recoltat conform normelor aflate în vigoare, pădurile continuă să existe și să reprezinte un adăpost pentru biodiversitate;
• Lemnul are costuri reduse față de alte opțiuni, mai ales în zonele montane, acolo unde pădurile sunt aproape, iar la prețul combustibilului nu se adaugă și cel al transportului pe distanțe de sute de kilometri;
• Lemnul este un combustibil tradițional, fiind preferat de mulți oameni ce pun accent pe acest element. Arderea lui în sobe și șeminee oferă o imagine deosebită, plină de farmec.

Printre dezavantajele lemnului de foc se numără dependența de umiditate, ceea ce înseamnă că pentru o ardere eficientă, acesta trebuie să fie stocat o perioadă lungă (cel puțin doi ani), în locuri uscate, pentru a se ajunge la umiditatea recomandată. Un alt dezavantaj este legat de necesitatea existenței a unui spațiu de depozitare de dimensiuni apreciabile, depozitarea lemnului natural fiind dificilă din cauza formelor variate. Nu trebuie uitat nici faptul că, pentru ardere, lemnul trebuie sa fie tăiat și crăpat în bucăți ușor de manipulat, element ce presupune o muncă suplimentară.

Utilizarea materialului lemnos pentru încălzirea spațiilor interioare este o opțiune populară în România datorită existenței pădurilor ce permit colectarea anuală a unor cantități generoase de lemn. Opțiunea între cele trei variante trebuie să fie făcută prin luarea în calcul a unor criterii, putându-se astfel obține o balanță optimă între costuri și beneficii. Printre elementele ce trebuie să fie luate în considerare se numără:

• Costurile generale ale încălzirii cu fiecare variantă reprezintă un criteriu de bază ce trebuie luat în considerare. Folosirea lemnului natural este mai ieftină inițial, deoarece sobele și șemineele tradiționale sunt mai ieftine decât centralele în care se folosesc brichete din lemn sau centralele ce funcționează cu peleți. În același timp, însă, ultimele variante, deși mai scumpe ca investiție inițială se vor amortiza mai rapid datorită eficienței crescute obținute printr-o ardere aproape completă a combustibilului;

• Confortul interior obținut este unul variabil. Prin utilizarea sobelor, căldura nu este uniformă, aceasta fiind mai mare în apropierea focarului și mai mică în spațiile îndepărtate. Arderea peleților și a brichetelor, însă, oferă un confort crescut, atât datorită folosirii centralelor ce sunt conectate la un sistem de calorifere răspândite în toată locuința, cât și a manipulării mai lejere a celor două tipuri de combustibil;

• Aspectul tradițional este luat în calcul de unele persoane care vor să beneficieze de senzația plăcută a focului în șeminee sau sobe, ce oferă o legătură cu trecutul.

În concluzie, alegerea dintre lemne, peleți și brichete trebuie să țină cont de criterii reale pentru ca opțiunea să fie una eficientă și potrivită cu stilul de viață al fiecărei persoane în parte.