Parchetul din lemn stratificat si masiv

Desigur, preţul parchetului este, de regulă, semnificativ mai ridicat decât cel al celor mai multe alte tipuri de pardoseli, însă dumneavoastră optaţi în mod conştient pentru o pardoseală naturală şi cu durată de viaţă deosebit de lungă.

puteţi alege dintr-o varietate foarte mare de tipuri de lemn, nuanţe şi suprafeţe
pardoseala radiază naturaleţe şi căldură ca şi lemnul veritabil
formă stabilă, chiar şi în cazul variaţiilor de umiditate
poate fi şlefuit, respectiv recondiţionat
poate fi montat fără încleiere şi în sistem flotant pe aproape orice suport

Indicaţie: parchetul poate fi relativ scump şi dificil de întreţinut.

Din ce este realizat parchetul? Desigur, din lemn! Aici puteţi afla exact care este structura unei pardoseli din parchet şi ce diferenţiază parchetul triplustratificat de plăcile din lemn masiv şi de pardoselile clasice din lemn.

Doriţi ceva foarte special? În prezent, există numeroase moduri şi căi de a modifica suprafaţa parchetului şi a tipului de lemn, pentru a conferi fiecărei podele un look individual!

Caracteristicile calitative vizibile ale unui parchet de calitate sunt tipul individual, nobil, de lemn, suprafaţa şi nuanţele acestuia. În plus, calitatea mai este determinată şi de tipul de lemn şi de proprietăţile acestuia.

Diferitele tipuri de lemn se diferenţiază prin aspect (culoare, joc cromatic şi creştere), duritate (grad de rezistenţă, respectiv sensibilitate) şi comportamentul faţă de umiditate.

Absorbţia umidităţii la lemn. Lemnul are o funcţie naturală de umflare şi de contracţie. Cu alte cuvinte, absoarbe şi cedează umiditatea, modificându-şi dimensiunile şi forma în condiţiile unor schimbări climatice.

Materialul lemnos din care este confecţionat parchetul este compus astfel încât să confere o stabilitate mai mare a formei decât lemnul masiv (de exemplu la parchetul finisat, parchetul laminat, plăcile aglomerate).

În funcţie de tipul de lemn din care este alcătuit noua dumneavoastră pardoseală din parchet, rezistenţa şi sensibilitatea acesteia pot varia. Lemnul de conifere este mai moale, iar cel de foioase mai tare.

Duritatea Brinell
O altă proprietate calitativă, respectiv de diferenţiere, pentru duritatea lemnului este aşa-numita duritate Brinell. Cu cât valoarea durităţii Brinell este mai mare, cu atât lemnul este mai tare (vezi graficul de mai sus).
Duritatea unei pardoseli din lemn este determinată cu ajutorul unei bile de oţel (diametru 10 mm), care acţionează timp de 30 de secunde asupra podelei cu o greutate de 100 cm. Adâncimea amprentei generate determină „valoarea Brinell”.

Cu cât valoarea este mai mare, cu atât lemnul de parchet este mai dur. Având o valoare Brinell de cca 4,8, arţarul canadian se numără printre cele mai rezistente tipuri de lemn. Molidul, pe de altă parte, este unul dintre tipurile cele mai moi de lemn, valoarea sa Brinell fiind de numai 1,3. Alte tipuri de lemn prezintă următoarele valori: frasinul cca 4,0, fagul cca 3,8, stejarul cca 3,7, cireşul cca 3,6, mesteacănul cca 2,6 şi pinul cca 1,6.

Caracteristicile de calitate ale noului dumneavoastră parchet sunt influenţate şi de diferitele suprafeţe ale lemnului.

Mai jos vă arătăm cu puteţi remedia foarte simplu micile zgârieturi din parchet cu ajutorul unei nuci. Zgârietura nu dispare, însă nu mai este atât de vizibile. Articolul nostru vă prezintă modul în care funcţionează acest truc.
Aici găsiţi ponturi utile pentru repararea parchetului şi remedierea unor porţiuni deteriorate din parchet.

Denivelări, zgârieturi şi fisuri? Aici puteţi găsi sfaturi mici, dar extrem de utile, pentru remedierea parchetului!

Denivelări în plăcile sau pardoselile de parchet
Denivelările şi punctele de presiune din parchet dispar prin umezirea ţintită a locului respectiv. Fibrele lemnoase apăsate din parchet se umflă. Dacă aşezaţi deasupra o cârpă umedă şi un fier de călcat, efectul este şi mai puternic.
Găuri şi fisuri în parchet
Găurile şi fisurile din parchet pot fi închise folosind o pastă pentru lemn în nuanţa potrivită. Aplicaţi apoi pe locul respectiv un tratament pentru suprafaţă.
Mici zgârieturi în parchet
Zgârieturile din parchet pot fi îndepărtate prin şlefuire sau folosind ceara pentru reparaţii. Dacă aceasta nu rezolvă problema, şlefuiţi porţiunea respectivă şi trataţi-o cu lac de sigilare diluat. O reparaţie care să nu lase urme sau suprapuneri între vechiul şi noul strat de lac nu este însă posibilă. În funcţie de cum cade lumina, vor fi vizibile diferenţe de luciu.

Repararea si reconditionarea parchetului

Dacă locul deteriorat nu mai poate fi remediat cu trucul de mai sus, nu vă mai rămâne altceva de făcut decât să raşchetaţi parchetul sau să înlocuiţi placa respectivă.

Care sunt aspectele de care trebuie să ţin seama la înlocuirea unor plăci individuale de parchet? Vă arătăm pas cu pas cum trebuie să procedaţi.

Faceţi câte o gaură în toate cele 4 colţuri ale plăcii pe care doriţi să o înlocuiţi, la 10 mm distanţă de margine.
Tăiaţi apoi placa cu fierăstrău circular manual, de la gaură la gaură. Tăiaţi fără grijă după gaură, până aproape de margine.
Îndepărtaţi bucăţile rămase din partea decupată a plăcii. Cel mai bine desprindeți bucăţile înţepenite folosind un instrument ascuţit şi bătând uşor cu ciocanul în nut şi feder. Curăţaţi apoi nutul şi federul de murdărie, cel mai bine cu o daltă sau o freză.
Tăiaţi excrescenţa nutului de la noua placă, pe latura frontală şi pe lungime, cu un fierăstrău cu disc, reglând adâncimea de tăiere la 4-5 mm.
Aşezaţi acum placa nouă de probă în porţiunea eliberată şi verificaţi potrivirea. Trageţi din nou afară placa cu o ventuză pentru geamuri sau o bandă adezivă. Puteţi acum încleia toate laturile cu nut şi feder şi monta placa de parchet.
Aşezaţi pe placa nouă circa 24 de ore o greutate, până când cleiul s-a uscat. Cleiul care iese din rosturi trebuie de îndată şters cu o cârpă curată sau un burete.