Montarea acoperișului

Ce ar fi cei patru pereți fără un acoperiș? Un acoperiș nu vă ferește doar de ploaie, ci vă protejează de intemperii și elementele de construcție ale casei dumneavoastră. Există nenumărate posibilități pentru montarea unui acoperiș. De-a lungul istoriei arhitecturii au fost dezvoltate multe forme de acoperișuri, construite cu la fel de multe materiale. În cele ce urmează, vă oferim o privire de ansamblu asupra formelor uzuale de acoperișuri: Aici aveți două forme tipice pentru scheletul de acoperiș: acoperișul și pavilionul acoperișului Selecția de materiale pentru învelirea acoperișului este variată. Fiecare material are avantaje şi dezavantaje. Nu toate materialele sunt potrivite pentru toate acoperișurile. Pe lângă un aspect reușit, trebuie asigurată o funcționare ireproșabilă a acoperișului. Apele pluviale trebuie să se poată scurge rapid și nu trebuie să se acumuleze sub acoperiș. La alegerea țiglei trebuie luat aminte ca aceasta să nu devină, pe parcursul timpului, un sol fertil pentru straturile groase de mușchi. În cele ce urmează, vă prezentăm pe scurt cele mai îndrăgite tipuri de învelitoare de acoperiș: Acoperișuri dure și moi Învelitorile pot fi împărțite, în principiu, în acoperișuri dure și acoperișuri moi . După cum reiese și din descriere, materialele de construcție se diferențiază prin nivelul de duritate. Învelitorile dure se montează, în plus, pe elementele de protecție ale acoperișului, iar cele moi pot fi folosite uneori ele însele ca elemente de protecție. Printre învelitorile de acoperiș moi se numără materialele de construcție organice. În nordul Europei sunt răspândite, de exemplu, învelitorile de acoperiș din lemn și iarbă , iar în spațiul asiatic, acoperișurile din bambus. În Germania, acoperișurile din stuf se numără printre învelitorile moi, acestea fiind mai frecvente în nordul țării. În schimb, clădirile noi sunt acoperite parțial cu acoperișuri verzi, sau chiar cu pietriș. Acoperișurile dure, clasice sunt, de cele mai multe ori, din țiglă ceramică. Acest tip de țiglă este, de multă vreme, cel mai frecvent tip de învelitoare de acoperiș din Germania. Și învelitorile din ardezie sunt materiale dure, clasice, dar nu mai sunt folosite prea des astăzi. Gnaisul și gresia nu se mai folosesc deloc astăzi ca învelitori de acoperiș. Țiglele din beton reprezintă o alternativă rezistentă și economică la țiglele din cărămidă. Ele sunt însă ceva mai grele, astfel încât structura de suport trebuie să aibă o capacitate mai mare de susținere. Șindrila bituminoasă este considerată tot acoperiș dur. Diferențierea între un acoperiș dur și unul moale este relevantă în ceea ce privește protecția împotriva incendiilor . Mulți asiguratori solicită tarife suplimentare pentru clădirile cu cel mai mare risc de incendiu, așa cum sunt cele cu acoperișuri moi, uneori refuzând chiar să le asigure. Lucrări pregătitoare Aveți de gând să instalați un acoperiș nou sau să îl recondiționați pe cel vechi? Înainte să îl schimbați, trebuie să efectuați niște lucrări pregătitoare! Pentru că acoperișul vechi și/sau deteriorat trebuie mai întâi îndepărtat. În acest scop, trebuie să aveți în vedere următorii pași: În primul rând: eliminați vechile țigle. Apoi trebuie să îndepărtați stinghiile vechi. În acest scop, utilizați o rangă sau o stinghie. Curățați apoi căpriorii și, dacă este necesar, îndepărtați cuiele vechi rămase în bârne. Apoi îndepărtați și vechiul jgheab, elementele de fixare ale acestuia și parazăpezile. Vor trebui, eventual, demontate și vechile antene și elementele lor de fixare. Adesea trebuie demontat și vechiul coș. Învelirea acoperișului După ce ați terminat cu toate lucrările pregătitoare, puteți începe! Țigla de acoperiș nu trebuie așezată direct pe structura acoperișului. Se suspendă de-a lungul șipcilor dispuse de-a lungul acoperișului - se fixează parțial. Acoperișurile de tablă, acoperișurile curate de carton sau acoperișurile verzi se montează, în schimb, pe un cofraj de acoperiș. Doar plăcile ondulate și tabla trapezoidală sau ondulată pot fi montate autoportant pe căpriori. Estimarea brută a costurilor pentru materiale și manoperă Majoritatea cheltuielilor dedicate învelirii acoperișului revin costurilor pentru materiale și manoperă. Ambele categorii de cheltuieli depind de tipul de acoperiș și de suprafața acestuia. Ce se uită adesea: costurile fixe cresc deseori în urma adăugării schelei. Costurile cu schela depind foarte mult de durata de instalare și, bineînțeles, de dimensiunea clădirii - dacă este vorba despre o clădire cu unul sau mai multe etaje. Cine dorește să facă economii la instalarea acoperișului, poate realiza lucrările pregătitoare pe cont propriu sau îi poate ajuta pe muncitori (economie de timp). Lucrările la acoperiș trebuie însă lăsate pe seama specialiștilor, care își cunosc meseria în cele mai mici detalii, datorită experienței acumulate. În cazul clădirilor istorice, trebuie să vă gândiți dacă nu cumva lucrările la acoperiș nu pot fi combinate și cu alte măsuri de renovare, astfel încât, pe termen lung, să poată fi făcute economii (de exemplu cheltuielile cu energia electrică, în cazul unei izolații deficitare). Dacă cineva se apucă să acopere suprafața de protecție a acoperișului, îl poate și izola din exterior - izolarea la nivelul căpriorilor este considerată, în definitiv, o măsură deosebit de eficientă, care merită investiția pe termen lung. Acoperișul dumneavoastră trebuie să fie rezistent la ploaie, pentru ca aceasta să nu distrugă construcția. De aceea este bine să nu subestimați rolul jgheaburilor! Ele protejează clădirea, pereții și fundația acesteia de efectele apei de ploaie. Există jgheaburi și elemente de colț potrivite pentru orice dimensiune și formă de acoperiș și, bineînțeles, pentru orice preferințe. Preferați din metal sau din plastic? Nu doar materialul, dar datorită diferitelor culori disponibile poți asorta jgheaburile în mod optim cu culorile uzuale de acoperiș și fațadă. Care este cel mai potrivit jgheab pentru dumneavoastră? Mărimea jgheaburilor și burlanelor depinde de suprafața acoperișului și numărul punctelor de scurgere. Diametrul jgheaburilor în funcție de suprafața acoperișului Elementele structurale ale jgheaburilor Elementele structurale perfect corelate facilitează un montaj simplu și rapid al jgheaburilor pe clădire. Informați-vă din grafica noastră despre diferitele elemente structurale. Repararea jgheabului găurit Zonele deteriorate de pe metal sau tablă pot fi reparate fără probleme cu chit și lac spray. Porțiunea reparată corespunde vizual, iar jgheaburile sunt din nou impermeabile. Așa funcționează: Porțiunile deteriorate ale jgheabului trebuie să fie uscate și curate. Ar fi bine să le curățați cu hârtie abrazivă. Aplicați chitul pentru aluminiu și metal atât pe interiorul, cât și pe exteriorul zonei deteriorate. Lăsați chitul să se usuce, conform indicațiilor producătorului. Zonele cu denivelări pot fi corectate cu hârtie abrazivă cu granulație mare (granulație 80 sau 120). Apoi folosiți hârtie abrazivă fină (granulație 40 sau 60) până ce suprafața este netedă. La final, aplicați spray de zinc pe deasupra. Gata! Pe timp de iarnă, gheața și zăpada pot bloca jgheaburile și burlanele, chiar cu riscul de a le deteriora și de a genera costuri suplimentare, nedorite. Nu-și dorește nimeni să ajungă ca primăvara să fie obligat să schimbe burlanele plesnite sau chiar să repare din stricăciunile clădirii, cauzate de acumulările de apă. Pentru a evita astfel de neplăceri, există soluții precum sistemele de degivrare speciale pentru jgheaburi și burlane. Sunt concepute special pentru a preveni formarea de gheață și adunarea zăpezii în sistemele de drenaj ale acoperișului. Cele mai multe tipuri sunt potrivite atât pentru instalarea directă în jgheaburi realizate din metal, cât și pentru cele din material plastic. Sunt rezistente la coroziune, iar materialul izolator care le acoperă este asigură rezistența la razele UV. Toate aceste proprietăți le asigură durabilitatea și longevitatea. Cablurile pentru degivrare se amplasează direct în jgheaburi, iar prin încălzire topesc zăpada și împiedică formarea gheții, facilitând astfel scurgerea apei de pe acoperiș în mod continuu. De cele mai multe ori, sunt echipate cu senzori de temperatură și/sau de umiditate, astfel încât să se activeze automat atunci când condițiile favorizează formarea de gheață sau zăpadă. Întreținerea periodică a sistemului de degivrare pentru jgheaburi și burlane Din când în când, este necesară o verificare a sistemului, pentru a vă asigura că funcționează în continuare în parametri normali. Există oricând riscul să apară defecte sau obstrucții care să cauzeze probleme, iar printr-o verificare periodică vă veți convinge că aceste pericole sunt eliminate. Lemnul rămâne în continuare cel mai folosit material pentru construcția acoperișurilor. Acesta este considerat un material sustenabil care, pe lângă faptul că este biodegradabil, poate fi prelucrat cu ușurință. Montarea potrivită și tratamentul ignifug asigură rezistența structurii la foc. Toate acoperișurile din lemn trebuie întărite. O posibilitate ar fi elementele de încrucișare, așa numitele benzi de fixare din oțel zincat. O structură de acoperiș poate fi întărită și cu un material din plăci, de exemplu cu plăci OSB decupate ca izolație interioară sau cu plăci fixate pe căpriori. Mai ales când vine vorba despre acoperișuri cu structura expusă, trebuie realizat, în colaborare cu firma de construcții, un plan al dispunerii căpriorilor, în care se va stabili clar cum sunt împărțite grinzile, ținând cont de pereții separatori de sub acoperiș. În cazul structurilor de acoperiș construite cu ajutorul grinzilor duble se potrivesc în special izolațiile flexibile sau izolațiile prin injecție, pentru a evita spațiile goale la nivelul suprafețelor care trebuie izolate. Alternativ sunt disponibile și grinzi duble cu izolație integrată, pentru a compensa secțiunea transversală a elementului de susținere. Atunci când planurile de construcție prevăd ca acoperișul să fie impermeabil imediat, pot fi prefabricate elemente întregi ale acoperișului. De asemenea, pot fi realizate elemente integrale, care conțin izolație interioară, căpriori și izolație exterioară. Pentru a garanta rezistența în timp a construcțiilor din lemn, trebuie respectate în primul rând măsurile de protecție a lemnului. Pentru piesele portante din exterior acest lucru nu este suficient; trebuie aplicate suplimentar mijloace chimice de protecție a lemnului. Conectare elemente lemn Cu ajutorul conectorilor pentru lemn și a feroneriei pentru construcții proiectul dumneavoastră câștigă din punct de vedere al stabilității. Indiferent dacă este vorba despre construcții de acoperișuri, garaje deschise, acoperișuri de terase sau mobilier, cu ajutorul conectorilor pentru lemn și a feroneriei pentru construcții împiedicați dărâmarea construcției dumneavoastră la rafale puternice de vânt. Conectorii pentru lemn se găsesc în diferite forme și pentru diferite aplicări la elementele portante principale sau secundare. În cele ce urmează vă prezentăm cei mai importanți conectori pentru lemn și elemente de feronerie: Teme care v-ar mai putea interesa