Lemnul folosit în construcții trebuie să îndeplinească multiple cerințe de calitate și să posede proprietăți specifice întrebuințării. Orientare în acest sens dau, de ex. normativul DIN (DIN) și nomativul european (EN).

DIN 1052
În Germania, de exemplu, conform DIN 1052 (reguli generale de măsurare și reguli de măsurare pentru construcții înalte) numai anumite tipuri de lemn se pot folosi în scopuri portante:

DIN 4074
Asociația dulgherilor germani (BDZ) și Uniunea industriilor germane de tăiere și prelucrare a lemnului, societate înregistrată (VDS) au definit în contractele lor de asociație produsul DIN 4074 – Lemn pentru construcții, care acoperă un alt domeniu al construcțiilor din lemn, sub nivelul lemnului masiv pentru construcții.

• DIN 4074-1
  Sortarea lemnului după capacitatea portantă – Partea 1: Cherestea din rășinoase;
• DIN 4074-2
  Lemn pentru construcții pentru componente din lemn, condiții de calitate pentru lemnul rotund pentru construcții (conifere);
• DIN 4074-5
  Sortarea lemnului după capacitatea portantă – Partea 5: Cherestea din foioase;

• EN 1995-1-1
  EC 5, Măsurarea și executarea construcțiilor din lemn – Partea 1-1: Reguli generale și reguli pentru construcții înalte.
• DIN EN 1995-1-1
  EC 5, corespunde normelor europene și are statutul unei norme germane. Anexa națională germană (NA) este încă în lucru.
• ÖNORM B 1995-1-1
  EC 5, conține bazele generale pentru măsurarea și executarea de construcții din lemn cu reguli speciale pentru construcții înalte. Corespunde normei europene și are statutul unei norme austriece. Anexa națională (NA) a fost adoptată de autoritățile pentru supravegherea construcțiilor (6/2009) și trebuie să se aplice în Austria.
• DIN 68252-1
  Termeni pentru cherestea, formă și dimensiune.
• EN 338:2003
  Lemn pentru construcții de uz portant – Clase de rezistență.
• EN 1194:1999
  Construcții din lemn – lemn lamelar încleiat – Clase de rezistență și determinarea valorilor caracteristice în versiunile naționale respective preluate.

Îmbinarea în dinți, cunoscută și ca legătura prin dinți, este o tehnică modernă de îmbinare a două lemne masive, ca de exemplu lemnul masiv pentru construcții sau lemnul din scânduri stratificat, cea ce face posibilă producerea de piese foarte lungi.

În cadrul acestui proces, la capetele elementelor din lemn se frezează dinți simetrici, sub formă de pană, care apoi se încleiază, formând fâșii fără capete. Pentru îmbinările în dinți se utilizează de obicei rășini melaminice uzuale modificate, iar pentru încleierea lamelelor se utilizeză adezivi pe bază de poliuretan.

Se face deosebirea dintre îmbinarea în dinți pe orizontală, care se folosește de obicei în domeniul producției de mobilier și pardoseli, și îmbinarea în dinți pe verticală, care își găsește utilizarea la construcțiile din lemn.

Impregnarea sub presiune în cazan, numită și proces de presare alternativă, face parte din procedeele de protejare a lemnului. Este vorba despre un joc alternativ între fazele de vid și de presiune. Acest proces trebuie să protejeze lemnul de influențele exterioare și să se opună descompunerii naturale. Printr-o impregnare sub presiune în cazan de calitate, lemnul este protejat durabil împotriva insectelor, ciupercilor și mucegaiului, precum și de pământ și apă.

Există lemne care sunt foarte rezistente în mod natural, dar în cazul coniferelor, ca de pildă lemnul de pin, molid sau brad, protejarea lemnului este absolut necesară.

În special la construcțiile din lemn este important să se prezerve cât mai mult posibil materialul lemnos utilizat.

Prin această tehnică se nimeresc două muște dintr-o lovitură – în timpul fazei de vid se aspiră umiditate din lemn, iar în timpul fazei de presare se presează lichid de protejare până în alburnul lemnului.

Lemnul proaspăt din pădure conține în jur de 40% apă. Pentru a reduce conținutul de umiditate, acesta trebuie să se usuce, uscarea efectuându-se fie natural, fie artificial.

Uscarea naturală în aer liber se poate realiza la o umiditate relativă a aerului de aproximativ 50%, însă durează foarte mult (4–12 luni) si se pot înregistra daune datorate uscării (fisurare, cofrare, faliere a lemnului). Din acest motiv acest tip de uscare a cherestelei a pierdut din importanță și a fost înlocuită de procedee tehnice, precum, de exemplu, uscarea în camere de uscare. Această formă de uscare controlată are loc în camere de uscare cu comandă electronică, în care umiditatea pur și simplu se vaporizează. Umiditatea finală dorită se poate determina individual. De regulă, umiditatea de utilizare a tipurilor de lemn este următoarea:

• Lemn masiv pentru construcţii max. 15%
• Lemnul lamelat încleiat pentru construcții max. 12%

Procesul de uscare se supraveghează și poate fi comandat la nevoie pe întreaga perioadă de timp. Acest lucru se realizează cu sonde speciale introduse în lemn, care sunt conectate la calculatorul de proces printr-un dispozitiv de evaluare electronic.

Ca lemn masiv sunt denumite produsele a căror secțiune transversală a fost realizată dintr-un trunchi și eventual au fost prelucrate în continuare prin îndepărtarea șpanului. Spre deosebire de lemnul de scândură stratificat și de materialele din lemn, structura nu se modifică mecanic, respectiv mecanico-chimic.

Lemnul masiv pentru construcții (KVH) se va produce din molid, brad, pin, larice și brad douglas și se va sorta după capacitatea portantă, umiditatea lemnului, incizie și constanța dimensiunilor. KVH aparține categoriei de lemn fasonat pentru construcții, fiind vorba despre un produs de înaltă calitate, înnobilat, al cărui conținut de umiditate nu are voie să depășească 15%. Astfel trebuie să se minimalizeze deformările ulterioare ale construcțiilor – prin uscarea lemnului. Această reducere se atinge printr-o uscare artificială (Uscarea în camere de uscare).

Prescurtarea KVH este o denumire de produs protejată, pentru lemn pentru construcţii special, ale cărui proprietăți calitative depășesc cerințele din normativul DIN 4074. Aici se face deosebirea dintre lemnul masiv pentru construcții pentru montarea vizibilă (KVH Si) și pentru montarea invizibilă (KVH NSi).

Lemnul pentru construcții KVH se poate obține în lungimi mai mari decât lemnul pentru construcții uzuale, deoarece o prelungire este posibilă prin Îmbinarea în dinți.

Avantajele lemnului masiv pentru construcții:

• calitate ridicată prin separarea neuniformităților din lemn
• sortarea mecanizată și vizuală
• capacitate portantă ridicată, datorită îmbinării în dinți
• siguranță ridicată împotriva deformării
• calitate definită și stabilitate dimensională
• constanța dimensiunilor
• natural
• insensibil la insecte

Lemnul furniruit constă din mai multe straturi de furnir de rășinoase (de ex. molid) de circa 3 mm, care se lipesc între ele cu ajutorul rășinii fenolice. Acesta își găsește utilizarea cu prepondrență în construcțiile din lemn, ca de exemplu la producerea de elemente portante, grinzi, plăci și discuri. În plus, lemnul furniruit este adecvat pentru consolidarea elementelor portante în zonele de sprijin, la efectuarea reabilitării grinzilor de plafon slăbite.

Lemnul furniruit este un material din lemn adecvat solicitărilor celor mai ridicate. El dispune de valori de rezistență și module de elasticitate mult mai ridicate decât lemnul normal, iar prin umiditatea finală de aproximativ 9%, dacă este utilizat regulamentar, sunt aproape excluse deformările de contracție, ca de pildă răsucirile și fisurile.

Lemnul furniruit se împarte în clase de utilizare, respectiv de risc – în funcție de domeniul în care se utilizează, adică dacă se utilizează în zone uscate, umede sau în exterior. În plus, acesta primește un marcaj care indică dacă utilizarea lui este portantă sau neportantă.

Avantajele lemnului furniruit:

• rezistențe ridicate și deformări reduse
• procesare și prelucrare ușoară
• material natural, înnobilat ecologic
• rentabilitate ridicată

Lemnul încleiat constă din minim trei scânduri cu margini plane sau din lamele de scândură, care se încleiază unele de celelalte urmărind aceeași direcție a fazei. De aceea se numește grindă încleiată, sau grindă din lemn încleiat.

Lemnul lamelar încleiat este un produs premium pentru construcții portante care se folosește, de exemplu, în domeniul construcțiilor inginerești din lemn. Acesta se produce din molid, brad, pin, larice sau brad douglas. Pentru aceasta, scândurile se usucă tehnic (Uscarea în camere de uscare), se rindeluiesc și apoi se leagă în așa numitele lamele prin Îmbinarea în dinți.

Prin decuparea și înlăturarea locurilor cu defecte și prin încleierea pe rând a scândurilor, lemnul din scândură stratificată este un produs îmbunătățit. Acesta prezintă o capacitate portantă cu până la 80% mai mare comparativ cu lemnul pentru construcții uzual și depășește chiar proprietățile pozitive ale lemnului masiv.

La fel ca și lemnul masiv pentru construcții, și lemnul de scândură stratificat se supune unei uscări tehnice efectuată cu grijă – produsul final nu are voie să depășească o umiditate a lemnului de 8–12%. Aceasta corespunde umidității lemnului care se așteaptă a exista în timpul prelucrării și împiedică deformările de contracție mai mari, precum acelea care ar putea apărea ca urmare a uscării ulterioare a lemnului ud.

Avantajele lemnului din scândură stratificată

• stabilitate crescută
• stabilitate ridicată a formei
• menținerea exactă a dimensiunilor
• formarea minimală a fisurilor
• rezistență ridicată la greutate proprie
• nepoluant