Dacă mansarda dumneavoastră nu este restaurată și este nefolosită, izolarea planșeului de la ultimul etaj merită luată în considerare. Nu este dificil și o puteți face chiar și singur. Dacă utilizați locul ca spațiu de locuit, izolați mai degrabă pantele acoperișului sau grinzile. Mai multe informații despre acest subiect puteți afla din ghidul nostru pentru izolarea acoperișului. Izolarea planșeului de la ultimul etaj are numeroase avantaje, printre care:

• Confort sporit datorită izolației termice
• Pierderi de energie reduse, care scad costurile cu încălzirea
• Protecție împotriva căldurii excesive din timpul verii
• Aplicare relativ ușoară și care nu depinde de condițiile meteorologice
• Fără dispozitive suplimentare necesare

Dacă vă doriți să izolați planșeul, acest lucru depinde de accesibilitatea sa. În funcție de acest lucru, tipul de izolație și structura izolației vor fi diferite. Tabelul de mai jos vă oferă o primă imagine de ansamblu.

Dacă mansarda dumneavoastră nu a fost izolată până acum aveți obligația, conform legii privind regimul energetic al clădirilor, să izolați cu o valoare de transfer termic ≤ 0,24 W/(m²K). Această cerință poate fi îndeplinită cu următoarele valori de referință pentru grosime:

• ≥ 140 mm WLG 035 uniform la planșee masive
• ≥ 100 mm WLG 035 uniform la planșee cu grinzi de lemn
• ≥ 140 mm ZKF + 50 mm UKF WLG 035 în spațiul dintre grinzi al unui planșeu cu grinzi de lemn

Dacă doriți să accesați fondurile publice federale pentru clădiri eficiente, trebuie să aveți în vedere următoarele grosimi de izolație:

• ≥ 260 mm WLG 035 uniform la planșee masive
• ≥ 220 mm WLG 035 uniform la planșee cu grinzi de lemn
• ≥ 140 mm ZKF + 50 mm UKF + 100 mm DF WLG 035 în cazul unui planșeu cu grinzi de lemn (în spațiul dintre grinzi și în poziția grinzii)

Înainte de a putea începe izolarea planșeului, trebuie să alegeți un material izolant. Există în total trei opțiuni diferite: covorașe izolatoare, plăci izolatoare și izolație prin suflare. Nu contează ce variantă alegeți. Purtați îmbrăcăminte de protecție adecvată - mănuși, mască și ochelari de protecție!

Covorașele izolatoare se derulează pur și simplu pe planșeul ultimului etaj. În mod normal, ele se folosesc pentru izolarea grinzilor. Nu trebuie călcat pe aceste covorașe izolatoare, motiv pentru care ele sunt potrivite în special pentru planșeele fără acces. Capacitatea de izolare poate fi ușor redusă; întrucât ele nu pot fi prelucrate dintr-o singură bucată, pe spate se formează aerisiri. Rețineți că aceste covorașe trebuie tăiate individual și generează deșeuri considerabile.

O a doua variantă o reprezintă plăcile izolatoare. Acestea se poziționează pur și simplu pe podeaua mansardei și se îmbină între ele prin pană și uluc. La fel ca în cazul covorașelor izolatoare, și în cazul plăcilor pot apărea aerisiri pe spate, fapt ce afectează capacitatea de izolare. La fel de problematice pot fi și neregularitățile podelei, întrucât plăcile sunt rigide. Plăcile izolatoare trebuie tăiate perfect, ceea ce se poate dovedi dificil uneori. Cu toate acestea, sunt prima alegere pentru planșeele cu acces, întrucât nu aveți nevoie de construcții portante suplimentare, ca în cazul covorașelor izolatoare.

La izolația prin suflare, materialul izolant este distribuit direct pe podeaua mansardei, folosind un furtun. Pentru aceasta se folosește adesea celuloză sau vată minerală sub formă de fulgi. Cel mai mare avantaj al unei izolații prin suflare constă în prelucrarea sa fără spații goale și fără îmbinări, motiv pentru care este preferată pentru planșeele cu grinzi de lemn și multe cavități din clădirile vechi. Nu se mai formează aerisiri în partea din spate, iar capacitatea de izolare preconizată este atinsă.

Izolarea planșeului de la ultimul etaj pentru planșee cu acces, adică pe care puteți păși ulterior sau pe care doriți să le utilizați ca spațiu de depozitare, se face cu plăci izolatoare rezistente la presiune, din vată minerală, polistiren sau poliuretan. Aceste plăci nu necesită construcții portante pentru suprafața pe care se poate păși și se poziționează pur și simplu pe planșeul dumneavoastră, fiind acoperite apoi cu plăci. Întregul proces se mai numește, din acest motiv, și izolație închisă.

Primul strat al izolației mansardei cu acces este format dintr-o folie cu barieră de vapori. Aceasta protejează materialul izolator împotriva umidității. În continuare, trebuie să așezați plăcile izolatoare. Îmbinați-le între ele cât mai etanș posibil. La final acoperiți plăcile izolatoare cu plăci din gips-carton, PAL sau OSB. Astfel veți putea păși în continuare în mansardă.

Covorașele izolatoare pot fi folosite, teoretic, și pentru planșeele cu acces. Veți avea însă nevoie în continuare de o construcție portantă, astfel ca planșeul să rămână accesibil. Acest lucru generează costuri și eforturi suplimentare, prin urmare opțiunea nu este recomandată.

Nu vă folosiți mansarda? Izolația pentru mansarde fără acces este, în acest caz, alegerea potrivită pentru dumneavoastră. Este cunoscută și sub numele de izolație deschisă, întrucât nu este acoperită în partea de sus. Întrucât izolația nu trebuie să fie rezistentă la niciun fel de presiune, puteți folosi covorașe izolatoare din polistiren, vată minerală, vată de sticlă sau fibre de lemn, de exemplu. În cazul izolației mansardelor fără acces, poate fi folosită opțional o folie cu barieră de vapori ca prim strat. Materialul izolant se aplică peste. Îmbinați pur și simplu covorașele și aveți grijă să nu rămână spații goale. Unele vor trebui tăiate. Dacă lucrați din spate spre față, sunteți ca și gata. Nu este nevoie de un strat suplimentar.

O a doua variantă pentru izolațiile mansardelor fără acces o reprezintă izolația prin suflare. Ea este preferată în special în cazul planșeelor vechi, cu grinzi din lemn. Acestea au adesea între grinzi o așa-numită inserție sau „fals”. Acesta este format din scânduri aflate între grinzi, pe care se află o umplutură din resturi de materiale de construcții, clei sau zgură. Sub inserție se află un strat adâncit cu o grosime cuprinsă între patru și doisprezece centimetri, închis în partea de jos de către tavanul încăperii. Spațiile de aer astfel apărute în planșeul cu grinzi de lemn pot fi relativ ușor izolate prin suflare. Acest tip de izolație se numește, din acest motiv, și izolație intermediară.

Aveți încă un planșeu cu grinzi de lemn? Este posibil ca acesta să nu fie izolat, iar etajul să nu aibă nici protecție fonică. Montați, în acest caz, o izolație fonică pe grinzile de lemn. Puteți distribui material de șapă pe plăci și, după uscare, puteți continua cu restul pașilor, de exemplu cu pardoseala.