Așezați tăvi pline cu apă, de ex. umplute cu argilă expandată, pentru a mări suprafața. În acest fel, se poate elibera mai multă apă în mediul înconjurător. Tăvile ar trebui curățate periodic sau lăsate să se usuce rapid, pentru a inhiba răspândirea bacteriilor. Aceste tăvi cu apă susțin un microclimat favorabil, însă cresc doar în mică măsură umiditatea aerului.

Orhideele cu cerințe speciale la adresa umidității aerului se pot plasa foarte bine pe pervazul ferestrei, în acvarii deschise. Pe fundul lor ar trebui așezat un strat de argilă expandată de cca. 8 cm. Aceasta se îmbibă de apă, fără ca ghivecele să stea în apă. Apa se evaporă, formându-se astfel un microclimat umed. Acvariul nu ar trebui acoperit, pentru ca orhideele să aibă aer proaspăt. Acvariile cresc umiditatea aerului în apropierea orhideelor cu până la 20 la sută.

O metodă deosebit de eficientă pentru creșterea umidității aerului este folosirea unor umidificatoare electronice. Foarte potrivite sunt modelele care pulverizează apa cu ajutorul ultrasunetelor, după care o distribuie în încăpere cu un ventilator.

• Pe fondul întunericului și al temperaturilor reduse, în această lună, cele mai multe orhidee sunt în repaus sau înfloresc. Prin urmare, puteți administra îngrășământ cel mult o dată pe lună, iar cantitatea de apă trebuie adaptată la temperaturile reduse și la tipul de orhidee.
• Orhideele cu perioadă de repaus deosebit de pregnantă (de ex. Dendrobium nobile) nu se udă și nici nu se fertilizează. În această perioadă cu lumină puțină, evitați să pulverizați apă pe orhidee, deoarece se poate forma cu ușurință mucegai. Prin urmare, se recomandă creșterea umidității aerului cu ajutorul tăvilor cu apă puse pe pervaz sau al umidificatoarelor.
  
• În ciuda temperaturilor reduse, nu trebuie să renunțați la aerisitul periodic. În caz contrar, ciupercile și bacteriile se pot răspândi cu ușurință. În această lună deosebit de friguroasă, trebuie monitorizate exact temperaturile din apropierea orhideelor.

• Perioada principală de înflorire a orhideelor continuă și în această lună. Luna februarie nu se diferențiază din punct de vedere climatic prea mult de ianuarie, astfel încât măsurile descrise sunt valabile și pentru această lună.
• La finalul lunii, soarele începe să-și recapete puterile, zilele devin mai lungi, iar unele orhidee onorează noile condiții prin începerea creșterii. În acest caz, sporiți lent cantitatea de apă și de îngrășământ.
• Vremea frumoasă ar trebui folosită pentru aerisit, care reprezintă cea mai bună protecție împotriva bacteriilor, ciupercilor și altor dăunători.
• Apa pentru udat ar trebui să aibă cel puțin temperatura ambientală. Plantele primesc bine și apa călduță.
• Orhideele care au început creșterea deja în timpul iernii pot fi mutate în alt ghiveci deja la finalul lunii.

• Pentru cele mai multe orhidee începe perioada de creștere care se traduce și printr-un necesar mai mare de nutrienți.
• Creșteți lent cantitatea de apă de udat și administrați îngrășământ în concentrație slabă la interval de 2-3 săptămâni.
• Orhideele care nu au floare, dar care continuă să crească, pot fi acum mutate în alt ghiveci.
• Creșterea este ușor de văzut la rădăcini. La începutul primăverii se recomandă obișnuirea lentă a orhideelor la soare și evitarea expunerii la soarele direct.
• Orhideele sunt slăbite în urma iernii sărace în lumină, motiv pentru care sunt foarte sensibile la acarieni și la insecte, care absorb seva plantelor ce redevin active primăvara.
• Este și momentul de a despărți puii crescuți de planta mamă (de ex. la Phalaenopsis) și a-i planta într-un ghiveci.
• În general, posesorii de orhidee au mult de lucru primăvara.

• Speciile de orhidee care înfloresc primăvara sunt acum în plină floare, în timp ce alte orhidee cresc puternic. Atunci când lăstarii anuali ai acestor orhidee au ajuns la cca. 1/4 din lăstarii vechi, aceștia pot fi plantați în alt ghiveci. Creșterea rădăcinilor este și în acest caz decisivă pentru succes.
• Planta trebuie bine udată cu o zi înainte, iar după mutarea în alt ghiveci se oprește udatul timp de 3-5 zile, pentru ca rădăcinile să nu fie afectate de mucegai.
• Toate orhideele pot fi stropite ușor în perioada prânzului.
• Orhideele sensibile la lumina soarelui, cum ar fi Phalaenopsis, trebuie neapărat protejate de soarele de prânz.
• Nu mutați orhideele în fiecare săptămână într-un alt loc. Puteți însă muta plantele cam de două ori într-un an.
• În perioada de creștere, puteți administra și mai mult îngrășământ. În cazul orhideelor deosebit de sensibile la săruri, chiar și îngrășământul pentru orhidee trebuie dozat doar la jumătate din cantitatea indicată pe ambalaj.

• După iarnă, multor orhidee le este deja dor să stea în aer liber. Le puteți așeza pe un balcon luminos sau în grădină, într-un loc protejat (de ex. într-un pom fructifer). Ideal este un loc care oferă orhideelor umiditate.
• Doar soiurile indicate în continuare trebuie ținute în casă și nu au voie să fie cultivate afară: Aerangis, Angraecum, Bulbophyllum, Dendrobium phalaenopsis, Doritis, Dracula, Paphiopedilum (doar soiurile pătate), Phalaenopsis.
• Și, în luna mai, ar trebui să vă gândiți să acomodați plantele treptat la soarele de dimineață sau de seară, în caz contrar orhideele pot avea arsuri.

În aceste luni, se impun cele trei măsuri importante de îngrijire:

• aerisirea
• udatul
• fertilizarea
• În lunile iunie și iulie, în timpul zilei poate fi foarte cald pentru orhidee, motiv pentru care ar trebui să aerisiți intensiv. Orhideele cultivate în sere reci, cum ar fi Coelogyne cristata, ar trebui așezate într-un loc răcoros (grădină sau dormitor), însă aerul proaspăt este un factor de sănătate important și pentru toate celelalte orhidee.
• Plantele așezate afară trebuie controlate de afide, melci, păduchi țestoși și alți dăunători care se numără printre principalii inamici din această perioadă. Orhideele care stau pe pervaz trebuie controlate de acarieni, tripși și păduchi țestoși.
• Toate orhideele au acum nevoie de multă apă, care însă trebuie să se scurgă. Fertilizarea trebuie să aibă loc, de asemenea, regulat.
• Pe timpul verii, plantele pot fi stropite ușor o dată pe zi. Perioada cea mai bună a zilei este dimineața, deoarece în perioada prânzului pot apărea ușor arsuri la nivelul frunzelor. Din acest motiv, protejați întotdeauna orhideele de soarele direct.

• Vara este în toi și aduce cele mai călduroase zile din întregul an. Dacă nu puteți cultiva orhideele în aer liber, ar trebui să le lăsați cât mai des (incl. noaptea) să stea la fereastra deschisă. Unele specii, cum ar fi Odontoglossum, se opresc din creștere atunci când temperatura este prea ridicată.
• Udați și fertilizați plantele abundent, la fel ca în cele două luni precedente.
• Orhideele așezate afară trebuie protejate de furtunile frecvente, pentru a se evita deteriorarea plantelor.
• În general, lunile de vară sunt mai degrabă sărace în flori.

• Deoarece nopțile devin tot mai reci, la mijlocul lunii a sosit momentul să aduceți orhideele sensibile înapoi în seră sau pe pervazurile ferestrelor. Orhideele care se îngrijesc la temperaturi reduse (de ex. multe soiuri de Masdevallia, Dendrobium nobile) pot rămâne întreaga lună în aer liber, cu condiția ca nopțile să nu fie ger.
• Înainte de a aduce orhideele înapoi în casă, controlați dacă frunzele și rădăcinile plantelor nu prezintă dăunători. Mulți dăunători care trăiesc în pământul din ghiveci ies la iveală atunci când udați planta. Dacă găsiți dăunători, tratați planta în mod corespunzător. Nu așezați orhideea afectată prea aproape de alte surate, pentru a nu le „infecta”.
• Orhideele iubitoare de soare, cum ar fi Vanda sau Cattleya, se pot bucura din plin de soare începând cu mijlocul lunii septembrie, deoarece la aceste specii arsurile sunt improbabile.
• Începutul toamnei este o ocazie bună pentru a muta unele orhidee în alt ghiveci. Perioada fără flori a trecut, iar odată cu scăderea temperaturilor, unele specii încep să înflorească.
• La cele mai multe orhidee, cantitatea de îngrășământ și de apă trebuie reduse încă de la începutul lunii.
• Orhideele cu o fază de repaus pronunțată, de ex. Dendrobium nobile, nu ar mai trebui deloc fertilizate după încheierea perioadei de creștere.

• Orhideele care preferă temperaturile mai reduse trebuie aduse în casă cel târziu la final de octombrie.
• Din cauza pregătirii pentru perioada de înflorire, precum și a luminii tot mai puține, se poate întâmpla ca frunze mai bătrâne să se îngălbenească și să cadă.
• Cine și-a protejat orhideele pe perioada verii de radiația solară prea puternică poate expune liniștit plantele la soarele direct începând cu finalul lunii octombrie.
• Prin cele 1-2 mutări pe an, deficitul de lumină al anotimpurilor reci poate fi compensat.
• Adaptați udatul și fertilizarea la temperaturile în scădere.

• Multe orhidee intră acum în perioada de repaus. Cantitatea de apă și de îngrășământ trebuie redusă și mai mult în cazul orhideelor aflate în repaus. Cu cât orhideea prezintă o creștere mai redusă, cu atât are nevoie de mai puțină apă și îngrășământ.
• Orhideele care nu au perioadă de repaus (de ex. Phalaenopsis) ar trebui să stea într-un loc cald, unde, bineînțeles, au nevoie și de mai multă apă.
• La începutul perioadei de încălzire creșteți umiditatea aerului și fiți atenți la acarieni. În puținele zile însorite profitați de ocazie și aerisiți bine.
• Luna aceasta este propice pentru înlocuirea argilei expandate, plivirea buruienilor și efectuarea unor lucrări de curățenie.
• Pentru a folosi optim puțina lumină din următoarele luni, ar trebui să spălați și geamurile.
• Dacă nu există motive urgente (de ex. dăunători în ghiveci), așteptați însă până la primăvară pentru a muta plantele în alte ghivece.

• În luna decembrie, multe orhidee mulțumesc celor care le îngrijesc printr-o bogăție de flori. Este însă și luna cea mai problematică din punct de vedere a luminii. Mai cu seamă orhideele doritoare de lumină ar trebui să stea acum în plină lumină.
• În cazul deficitului de lumină, unele orhidee leapădă bobocii înainte de a se deschide. Remediul în acest caz este un loc cu lumină multă naturală sau artificială.
• Plantele aflate în perioada de repaus trebuie udate și fertilizate puțin. Controlați acum mai ales umiditatea aerului, care poate fi sporită cu un umidificator sau cu tăvi pline cu apă.

Cea mai frecventă cauză pentru problemele cu bacterii, ciuperci și viruși este infectarea prin insectele dăunătoare, vătămarea plantei sau lucrul cu unelte nesterile, în combinație cu condiții de îngrijire neoptime.

Condițiile de cultură optime reprezintă cea mai bună protecție împotriva acestui tip de îmbolnăviri. După ce planta este atacată, deseori nu există remediu.

Viroze

Plantele sănătoase pot fi purtătoare de viruși, fără a prezenta un semn exterior (la fel ca virusul de răceală la oameni). Împotriva virușilor nu există remedii cunoscute. Plantele trebuie distruse. Planta bolnavă nu se compostează, ci se aruncă împreună cu gunoiul menajer, pentru a nu răspândi boala.

Boli fungice

Motivul răspândirii sunt cultura prea umedă, circulația aerului și aerul proaspăt insuficient.

Remedii: În cazul infestării limitate local, îndepărtați părțile plantei care sunt afectate, folosiți un fungicid și îmbunătățiți condițiile de cultură.

Bacterioze

Apar întotdeauna atunci când pe frunze sau la axilele frunzelor apa stă timp mai îndelungat. Țesutul este buretos și sticlos și, în general, se colorează în negru-maroniu.

Dăunătorii de origine animală se încadrează în trei grupe:

• Grupa 1: Izopodele, lepismele și nematodele trăiesc în și din substratul plantelor, fără a dăuna plantei propriu-zis. Se combat ținând planta puțin mai uscată și colectând dăunătorii.
• Grupa 2: Melci și alți dăunători se hrănesc cu părți ale plantelor sau cu plante întregi. Cel mai bun remediu: prevenția și colectarea.
• Grupa 3: Dăunătorii care absorb seva provoacă daunele cele mai mari. Printre aceștia se numără mai ales afidele. Acestea se înmulțesc rapid și pot produce daune majore.

Remediu: Insecticide și stropirea plantelor. Păduchilor țestoși le place cel mai mult să stea pe dosul frunzelor. Cel mai bine este să tamponați zonele afectate cu un bețigaș de urechi îmbibat cu ulei alimentar. Acesta sufocă afidele. În niciun caz nu răzuiți cu degetul, pentru că astfel afidele tinere și ouăle se răspândesc pe întreaga frunză!

Lumină

• Prea multă lumină: frunzele devin de un galben palid sau maro-roșcat (pigmenți de protecție), ”arsuri solare” (suprafețe moarte, maro).
• Prea puțină lumină: frunze verde închis, întreaga plantă este vlăguită, fără putere, deseori creștere deformată.
  

Temperatura

• Prea frig: lipsa creșterii sau creștere prea redusă, lăstarii sau frunzele noi rămân mici, nu face flori.
• Prea cald: frunzele sunt fără vlagă, uneori de un verde palid, creștere defectuoasă.

Apă

• Prea puțină: frunzele sunt uscate și veștejite, uneori apare o creștere a frunzelor tip acordeon, balotul de rădăcini prea ușor și prea uscat.
• Prea multă: rădăcinile sunt deteriorate, substratul este descompus și miroase a mucegai, frunzele sunt veștede și căzute.

Fertilizare

• Prea puțină: creștere slabă a plantei, culoare nesănătoasă a frunzelor, fără flori.
• Prea multă: daune la rădăcini, din această cauză, deseori frunze veștede, căzute, vârful frunzelor maro.

Umiditatea aerului

• Prea redusă: frunzele cresc „ca un acordeon”, frunzele și bulbii prezintă deformații de creștere, bracteele sunt lipite, lăstar blocat, stropi lipicioși la marginile și pe tijele frunzelor.
• Prea ridicată: frunze veștejite, fără putere, frecvent pete pe frunze și bulbi din cauza infecției fungice.