• Garduri vii din conifere (garduri de conifere): Acestea au avantajul că sunt verzi pe parcursul întregului an. Astfel au un efect static și peren. Pentru că sunt polenizate de vânt, inflorescențele sunt discrete.
  Exemple: tuia, tisa, chiparosul, chiparosul albastru, chiparosul englezesc

• Garduri vii din foioase (garduri de foioase): Ele redau succesiunea anotimpurilor, dând astfel senzația de vitalitate. Pentru că cele mai multe sunt polenizate de către insecte, inflorescențele sunt adesea colorate și pline de splendoare.
  Exemple: laur englezesc, Photinia, laur portughez, bambus umbrelă, carpen, fag, Liguster, dracilă, piracanta, cununiță, fizocarpul roșu, weigela, ploaia de aur (forsiția), laur

• Garduri vii tunse: Această variantă, utilizată cel mai adesea ca delimitare a proprietăților și protecție împotriva privirilor, necesită îngrijire anuală – 1-2 acțiuni de tăiere pe an. În schimb, ele nu pot fi străbătute cu privirea și necesită spațiu redus. Toate speciile lemnoase care suportă bine tăierea sunt adecvate ca garduri vii tunse.
• Garduri vii crescute liber: În acest caz, gardurile vii sunt tunse numai pe margini, la intervale de timp de câțiva ani, și au suficient loc de desfășurare. Printre acestea se numără în special gardurile vii din foioase, cu diverse tufe care prezintă diferite momente de înflorire și forme de creștere. Un astfel de gard viu nu este adecvat pentru grădini mici, deoarece acesta necesită mult spațiu.

• Garduri vii cu frunze căzătoare Printre acestea se numără specii de foioase importante, cu excepția laurului englezesc și laurului (Ilex). În funcție de specie, acestea oferă protecție vizuală din primăvară până în toamnă.
• Garduri vii veșnic verzi: Printre acestea se numără toate coniferele avute în vedere ca plante pentru gard viu, precum și laurul englezesc și bambusul umbrelă. Ele oferă protecție vizuală continuu, din primăvară până în iarnă. Ca situație intermediară sunt considerate carpenul, care își păstrează peste iarnă o parte din frunzele maro, precum și lemnul câinesc, care nu își pierde frunzele în iernile blânde.

• Garduri vii joase (borduri de straturi): prin acestea se înțeleg garduri vii cu o înălțime de până la cca. 1 m. Gardurile vii joase arată bine atât în grădinile mari, amenajate similar unor parcuri, cât și ca separare, prin încadrări, a grădinii de legume proprii gospodăriei! În acest sens sunt foarte practice speciile lemnoase care prin natura lor au o creștere lentă, gen tisa, arbustul cu cinci-degete, dracilă, buxus și unele specii de laur (Ilex).
• Garduri vii de înălțime medie: aici se regăsește gardul viu clasic care delimitează proprietatea, cu o înălțime de până la 2,5 m.
• Garduri vii înalte: bineînțeles că se poate și mai înalt, așadar peste 2,5 m, atât timp cât nu se plânge niciun vecin. Cu specia potrivită de laur englezesc, de chiparos albastru sau de tuia vă puteți crea garduri vii de-a dreptul impozante.

• Garduri vii cu creștere lentă: Sunt acelea care prezintă numai o creștere anuală redusă în înălțime și în lățime. Avantajul constă în faptul că frecvența de tundere și, astfel, necesarul de întreținere sunt mai reduse. Celor nerăbdători le recomandăm ca în acest caz să cumpere plante deja mari.
  • Plante pentru gard viu cu creștere deosebit de lentă:
  • Foioase: buxus, laur, caprifoi, salbă
  • Conifere: tisa, tuia smarald
• Garduri vii cu creștere rapidă: Sunt acelea care prezintă o creștere anuală mare în înălțime și în lățime. Acțiunile de tundere trebuie efectuate mai frecvent dacă doriți ca gardul viu să fie menținut în formă, în schimb gardul viu va prezenta rapid o înălțime substanțială, fiind un bun paravan. Plante pentru gard viu cu creștere deosebit de rapidă:
  • Foioase: jugastru, carpen, laur englezesc, Liguster
  • Conifere: tuia ’Brabant’, chiparos Leyland

• Garduri vii cu spini: acest tip de gard viu îndeplinește în anumite condiții și funcția de gard și ține la depărtare vizitatorii nedoriți sau animalele rătăcite. Acest avantaj îl folosesc și păsările – acestea își aleg cu plăcere astfel de plante cu spini pentru a-și face cuib, pentru ca puii să fie protejați împotriva pisicilor hoțomane.
  Plante adecvate pentru acestea sunt piracanta, dracila, gutuiul japonez, trandafirul, murul și zmeurul.
• Gardurile vii purtătoare de fructe: Un gard viu de mâncat - ce practic! Și, în plus, și sănătos. Zmeurul, murul, alunul sau fructele sălbatice, gen porumbarul, socul și cornul furnizează și ceva de ronțăit.
• Gard viu de protejare a păsărilor/naturii O combinaţie între tufe şi copaci care înfloresc bogat sau care fac fructe transformă un gard viu într-un habitat al multor vieţuitoare. Fie ca adăpost pentru iarnă sau ca furnizor valoros de hrană pe timpul iernii. În plus este viu colorat și arată frumos.
  • Exemple: mur, forsiția, liliac (de vară), alun, coacăz roșu, soc, cătină, porumbar, ienupăr, corn decorativ, măceș, corn

Gardurile vii sunt un paravan natural frumos, atunci când nu doriți ca vecinul să se uite la grătarul dumneavoastră. Însă durează o vreme până un gard viu are înălțimea potrivită, ca să nu poată privi oricine peste acesta.

Dacă doriți să îl aveți mai repede, un gard viu din elemente reprezintă soluția corectă. Direct după plantare, aveți deja un gard viu crescut înalt și frumos. Ca și cum ar fi deja de ani aici. Și frunzișul este deja foarte dens și vă ferește direct de priviri din afară.

În loc de gard viu clasic, îl puteți folosi și ca încadrare pentru garajul deschis, pentru piscină sau chiar pentru pubelele de gunoi. „Gardul viu original la metru liniar" îl puteți planta din februarie până în noiembrie.

Elementele de gard le primiți cu împletitură de nuiele integrată și cu bulgări de pământ la rădăcinile plantelor. Apoi nu trebuie decât să introduceți elementele într-o groapă pentru plantare. Și gata!

În februarie sau martie veți tăia totodată și inflorescențele tinere, care ar urma să se deschidă mai târziu. Lăsați arbuștii să înflorească și tundeți-i numai după veștejirea florilor. Printre plantele pentru gard viu care înfloresc primăvara se numără:

• dracila comună
• deuția
• Fothergilla major
• forsiţia
• drobița cu înflorire timpurie, din familia leguminoaselor
• liliacul comun
• socul roșu
• lămâița sau iasomia
• teișorul
• Iasomie
• cătina
• cununița roșie (unele soiuri)
• Păducel
• Garduri vii de măceș (măceșii cu o singură înflorire înfloresc pe crengi la doi ani). Măceșii cu înflorire multiplă tăiați-i primăvara!

Acești arbuști nu iartă greșelile de tăiere la fel de ușor ca gardurile vii de foioase. Odată ce s-a întâmplat ca plantele să își piardă frunzișul, daunele pot fi corectate numai cu mare dificultate sau deloc. În cazul chiparosului albastru sau al tuia este nevoie de câțiva ani până ce se astupă din nou golurile din verdeață, la coniferele veritabile acest lucru nu reușește niciodată.

Perioada de tundere: primăvara (martie până în mai), vara (iunie până în iulie) și toamna (de la mijlocul lui octombrie până la începutul lui noiembrie)

Important este să îi tundeți de la început, pentru ca planta să se obișnuiască. În această acțiune procedați cu atenție. Este mai bine să îi tundeți mai des, dar nu atât de mult. Arbuștii de conifere dau foarte puțini lăstari sau nu dau deloc din lemn îmbătrânit. În cazul gardurilor vii tinere este bine să nu efectuați tăierea atât de târziu. În acea perioadă există pericol de îngheț!

(fag, carpen, piracanta, arțar, lemn câinesc, etc.)

Momentul de tundere: vara iunie - iulie

Gardurile vii din foioase au avantajul că, de cele mai multe ori, pot fi retezate mult. Ele dau în mod cert lăstari și din lemnul bătrân. Acestea pot fi, de asemenea, tăiate până la înălțimea genunchiului și apoi își încep din nou creșterea.

Dacă doriți să lucrați în locuri întortocheate sau greu accesibile – de ex. de pe o scară – ar trebui să utilizați mai bine o foarfecă mai ușor de mânuit, cu o lungime de tăiere mai mică.

Atunci când gardul viu este accesibil dintr-o singură parte și, în plus, este foarte adânc, ar trebui să folosiți o foarfecă cu o lamă cât mai lungă, pentru a ajunge și la sectoarele din spate ale gardului viu.

O formă specială de foarfecă pentru gard viu este foarfeca pentru gard viu cu tijă. La acest model, raza mare de acțiune nu este asigurată numai de lungimea de tăiere a foarfecii, ci și de mâner. Cu foarfecile pentru gard viu cu tijă puteți tăia gardurile vii mai înalte, fără să fie necesar să folosiți o scară.