Listele mele de favorite 0 Coşul meu
HORNBACH Militari Program de funcţionare
Strada Hornbach 1
077090 Domnesti, jud. Ilfov

comanda-militari@hornbach.com
+40 310805 - 281
lun. - sâm.: 08:00 - 21:00
dum.: 08:00 - 19:00
30.11.2024 08:00 - 21:00
01.12.2024 08:00 - 19:00
Aţi imprimat această informaţie în 21.11.2024 la ora 13:11. Vă rugăm să observaţi faptul că preţurile internaţionale şi reacţiile în termen scurt pot modifica în orice moment preţurile şi acestea pot diferi de documentul dumneavoastră imprimat. Vă mulțumim pentru înțelegere.

Plantarea guliilor și cultivarea cu succes a acestor legume de la semințe și până la recoltă nu sunt dificile. Nu degeaba gulia este considerată o „plantă pentru începători” dintre toate soiurile de varză. Vă dezvăluim cum să alegeți locul de amplasare și solul pentru plantarea guliilor și de ce trebuie să țineți cont la însămânțare. Veți afla cum se înmulțesc guliile și ce să faceți dacă apar dăunători sau boli. Tot aici aflați cum se depozitează recolta în condiții de siguranță. Cu ajutorul acestor informații, vă puteți începe cu succes proiectul „gulia” și puteți crea condițiile optime de creștere pentru această legumă gustoasă.

Timpul de plantare Răsădire la interior: de la mijlocul lunii februarie, semănare directă în platbanda cu plante sau în ghiveci și plantarea în exterior din aprilie
Perioada de recoltare De la sfârșitul lunii aprilie și până în octombrie (în aer liber), pe tot parcursul anului (în seră)
Soiuri Multe soiuri diferite cu coajă verde sau roșie și bulbi de diferite mărimi
Îngrijire în ghiveci și platbandă cu plante Păstrați solul umed, evitați băltirea și fertilizați ocazional

Guliile sunt legume ușor de îngrijit, care se dezvoltă bine în aproape orice grădină. Aceste plante evoluează deosebit de bine mai ales în soluri dificile, cu o duritate medie și calcaroase. Ideal este o valoare a pH-ului (grad de aciditate) de circa 7,5. Puteți determina cu ușurință valoarea pH-ului din grădina dumneavoastră cu ajutorul unor teste speciale pentru sol.

Alegeți un loc însorit sau parțial umbrit pentru plantarea guliilor. De asemenea, guliile au nevoie de o umiditate uniformă, întrucât au un necesar ridicat de apă. Cu toate acestea, apa nu trebuie să băltească în strat. Prea multă apă sau udarea neregulată nu este bună pentru plante, dar acestea sunt sensibile și la lipsa apei. Bulbii pot crăpa.

Guliile fac parte (în funcție de soi) din grupul așa-numitelor „consumatoare mari” sau „consumatoare medii” de nutrienți. Prin urmare, acestea au nevoie de un nivel ridicat de substanțe nutritive. Pentru a se dezvolta cum trebuie, stratul trebuie pregătit în prealabil. Veți avea un start bun dacă veți folosi compost complet descompus, pe care trebuie să îl incorporați în platbanda cu plante încă din toamnă. Pentru a estima cantitatea: aveți nevoie de aproximativ trei până la patru litri de compost pe metru pătrat. În plus, se recomandă să administrați și un îngrășământ organic, cum ar fi așchii de corn. Astfel, plantele tinere transplantate în exterior vor avea un start bun primăvara. Ulterior, este suficient să administrați puțin îngrășământ vegetal lichid o dată la două săptămâni sau lunar, în funcție de necesități.

Atunci când alegeți locația de plantare, trebuie să identificați și vecinii potriviți din platbanda cu plante. Dacă cultivați diferite tipuri de gulie, nu le plantați unul lângă celălalt. Bolile care le afectează în mod obișnuit au astfel mai puține șanse să se răspândească. Legumele ideale pentru a se învecina cu guliile sunt, de exemplu, leguminoasele, roșiile, cartofii, salata și castraveții.

Selbstversorger werden

Spațiul disponibil în strat este, la rândul său, important. Puteți planta guliile și în platbande mai mici, în răsadnițe și chiar în ghivece mai mari. Trebuie însă asigurată o distanță suficientă între plantele individuale. Dacă plantele sunt prea apropiate între ele, aportul de nutrienți absorbiți de rădăcini scade și nu se realizează o aerisire suficientă. Aceasta este necesară pentru a preveni acumularea umidității și infestarea cu ciuperci. În funcție de dimensiunea soiului de gulie, utilizați, așadar, o suprafață minimă între 30 x 40 cm și 50 x 60 cm per plantă.

Nu aveți loc decât pentru câteva plante? Nicio problemă: puteți recolta guliile aproape pe tot parcursul anului. Pentru a vă asigura că nu rămâneți fără delicioșii bulbi, plantați mereu plante noi în zonele din care ați recoltat deja.

Dacă doriți să cultivați gulii, puteți, firește, să vă cumpărați direct răsaduri. Aceste plante tinere crescute în seră încep să se vândă de obicei din luna martie, fiind suficient de puternice pentru a fi mutate în aer liber în aprilie. Alternativ, puteți cultiva guliile din semințe încă de la mijlocul lunii februarie, apoi să le plantați în exterior tot din aprilie.

Doriți să semănați chiar dumneavoastră semințe de gulie? Nicio problemă! Vă arătăm cum să ajungeți de la sămânță la planta tânără. Condiția esențială pentru cultivarea cu succes a guliilor este ca plantele să beneficieze de suficientă lumină și căldură. Temperatura mediului ambiant în timpul fazei de germinare trebuie să fie cuprinsă între 16 și 20 °C. În acest sens este cât se poate de potrivit un pervaz într-o cameră nu prea caldă. Dacă este prea frig pentru răsaduri, se poate întâmpla ca acestea să nu formeze bulbi ulterior.

Iată de ce aveți nevoie:

  • semințe de gulie
  • pământ pentru cultivare de calitate superioară
  • ghivece mici pentru cultivare
  • o sticlă cu pulverizator

De asemenea, este important să creați un „climat” umed la început. În acest sens sunt indicate tăvile de cultivare cu capac, așa-numitele sere de cameră. Alternativ, puteți pune o bucată de folie alimentară sau o foaie acrilică deasupra recipientului.

  • Pregătirea substratului: umpleți ghivecele mici cu pământ pentru cultivare și udați-le bine.
  • Distribuirea semințelor: puneți câteva semințe în fiecare ghiveci.
  • Acoperirea semințelor: gulia germinează pe întuneric. Asta înseamnă că semințele trebuie să fie acoperite cu un strat de pământ. E suficient să le acoperiți cu un strat de o jumătate de centimetru – nu mai mult!
  • Umezire: folosiți sticla de pulverizare pentru a umezi suprafața solului, iar mai apoi acoperiți cu capacul sau cu folia.
  • Aerisire: îndepărtați capacul zilnic timp de câteva minute. Astfel preveniți formarea mucegaiului.

Semințele vor germina în 14 zile. Imediat ce apar cotiledoanele, puteți să îndepărtați definitiv capacul de pe tava de însămânțare (cotiledoanele sunt primele două frunzulițe care ies din pământ). Pentru a împiedica răsadurile să crească prea lungi și subțiri și să se îndoaie, așezați-le într-un loc luminos, dar puțin mai răcoros (12 - 15 °C - nu mai rece!) și nu prea umed.

Când apar primele frunze, guliile sunt gata pentru a fi separate. Separați încă de la început răsadurile crescute prea dens și transplantați-le în ghivece separate. Pentru a face acest lucru, aveți nevoie de puțină dexteritate și de instrumente adecvate. Cel mai bine folosiți un bețigaș mai gros cu vârful puțin rotunjit („băț de înțepat”). Îl puteți folosi pentru a scoate ușor răsadurile din sol și pentru a face noi găuri de plantare.

Plantarea guliei

La semănatul direct în platbanda cu plante se procedează asemănător: semințele se acoperă cu puțin pământ și se mențin umede. Udați cu atenție pentru a nu distruge răsadurile. Sfat: un „guler” împotriva melcilor, lână de oaie sau o bandă de cupru protejează plantele tinere de „prădători”.

Puteți transplanta în exterior plantele tinere crescute din semințe începând cu sfârșitul lunii martie. Până după data de 15 mai, puteți utiliza un strat pentru culturi timpurii sau o pânză de protecție pentru a proteja plantele de variațiile mari de temperatură. Pentru a vă asigura că transferul în exterior decurge cât mai bine, respectați lista de verificare de mai jos:

Moment: la plantarea în strat, guliile trebuie să aibă cel mult patru frunze. Răsadurile prea dezvoltate tind să înflorească prematur.
Adâncimea de plantare: răsadurile de gulie necesită de o gaură de plantare superficială de aproximativ 2 - 4 cm. Este important ca, la plantare, cotiledoanele să nu fie îngropate în sol. Acest lucru poate duce la stagnarea dezvoltării.
Spațiu: atunci când plantați gulii, este foarte important ca frunzele să nu fie în contact direct cu solul. Acest lucru permite viitoarei gulii să se formeze deasupra solului fără să putrezească.
Distanța dintre plante: în funcție de dimensiunea soiului ales, păstrați o distanță între 30 x 40 cm și 50 x 60 cm la plantarea guliilor. Acest lucru permite guliilor să nu își „fure” reciproc nutrienții.
Mulcire: Mulciul este un strat alcătuit din materiale precum paie, iarbă tăiată sau bucăți de scoarță care se așază pe sol în jurul și sub plante. Acest lucru face ca solul să nu se usuce atât de repede. Totodată, buruienile nu sunt lăsate să crească.
Ajutor la udare: solul trebuie păstrat umed, dar udarea de sus nu este recomandată în cazul guliilor. Frunzele umede favorizează apariția bolilor fungice. O idee deșteaptă: săpați un șanț de irigare în platbanda cu plante (un șanț superficial între rânduri în care se toarnă apa de irigare).
Frühbeet bepflanzen

Nu toți fanii guliilor au posibilitatea să cultive în straturi de legume. Uneori nu există o grădină sau spațiul de cultivare este deja ocupat de alte plante. Se pot oare cultiva guliile în ghivece? Guliile se pot cultiva în ghivece sau în răsadnițe, cu condiția să se respecte următoarele principii:

  • Spațiu suficient: la plantarea guliilor într-o răsadniță sau într-un ghiveci pe terasă sau balcon trebuie păstrate aceleași distanțe între plante ca pe terenul deschis. Calculați un volum de circa 20 de litri pentru fiecare plantă în ghiveci.

  • Fără băltire: în cazul în care cultivați gulii în ghivece, puteți ține sub control această problemă în timpul perioadelor ploioase chiar mai bine decât în cazul plantării în platbandă. Un strat de argilă expandată care drenează apa la baza ghiveciului și găurile de drenaj previn umiditatea excesivă.

  • Pământ potrivit: pământul special pentru legume reprezintă un substrat potrivit pentru un randament bun.

  • Lumină: ghiveciul trebuie amplasat la soare sau în semi-umbră.

De ce trebuie ținut cont la cultivarea guliilor? Odată ce guliile au crescut în locul în care au fost plantate, nu veți mai avea mult de lucru. Datorită perioadei destul de scurte de coacere, guliile nu necesită o îngrijire specială. În afară de udare, fertilizare și monitorizarea creșterii, nu sunt necesare intervenții speciale. Prin urmare, gulia este planta ideală pentru cei care doresc să dobândească primele experiențe în cultivarea legumelor. Locul de cultivare al guliilor nu este relevant: plantele de pe balcoane și cele pe teren deschis au aceleași nevoi. Atunci când mutați plantele în exterior, este important să țineți cont de spațiul necesar și de distanța minimă față de alte soiuri.

De câtă apă au nevoie guliile?

Cel mai important lucru la plantarea guliilor este udarea consecventă. Udarea neregulată sau ploile torențiale subite, venite după o perioadă secetoasă, fac ca bulbii să devină lemnoși sau să se crape. Dacă solul este prea umed, poate apărea putregaiul.

Guliile: este necesară fertilizarea?

Dacă folosiți pământ de înaltă calitate pentru legume sau pentru răsadnițe sau dacă platbanda cu plante este tratată cu îngrășământ natural, plantele proaspăt plantate au tot ce le trebuie pentru început. De abia după câteva săptămâni trebuie să adăugați un îngrășământ lichid. Plantele însele vă arată dacă au un deficit de nutrienți. Dacă observați că frunzele se decolorează și devin galbene, este timpul să fertilizați.

fertilizarea solului

În Europa Centrală, guliile se plantează și se recoltează în aer liber din aprilie și până în octombrie. În sere, ele sunt disponibile pe tot parcursul anului. În funcție de soi, durează între 8 și 20 de săptămâni de la semănat și până la recoltare. În cazul plantării eșalonate, legumele pot fi recoltate oricând.

Când se recoltează guliile? Vă dați seama după diametrul bulbului, care depinde de soiul plantat. Sfat: nu așteptați prea mult să recoltați. Cu cât crește mai mare bulbul, cu atât devine mai lemnos. Pentru recoltare nu aveți nevoie decât de un cuțit ascuțit. Cu acesta tăiați pur și simplu bulbul de pe tulpină.

Și guliile se pot îmbolnăvi sau pot fi infestate de dăunători. Cu cât vă dați seama mai repede că există o problemă, cu atât puteți interveni mai eficient. Iată câteva dintre pericolele caracteristice pentru această legumă:

Boală/dăunător Aspectul bolii Cauză Tratare
Fluturele alb al verzei
  • Urme de hrănire pe frunziș
  • Infestarea cu omizi
  • Puneți plase de protecție pentru legume
  • Atrageți organisme benefice (viespi ichneumonidae ale căror larve atacă omizile)
  • Amenajați grădina pentru a atrage păsările
Gărgărița tulpinilor de varză
  • Daune prin roadere pe rădăcini
  • Tulburări de creștere
  • Formarea de îngroșări la nivelul rădăcinilor
  • Frunze palide, ofilite
  • Infestare cu larve în zona rădăcinilor
  • Eliminarea plantelor infestate
Musculița albă
  • Infestare cu ciuperci capnodiaceae (pete cenușii pe frunze) ca urmare a manei (excremente de insecte)
  • Plante slăbite
  • Insecte sugătoare
  • Vremea caldă și uscată favorizează infestarea
  • Plase de protecție cu ochiuri mici (mai mici de un milimetru)
  • Insecte benefice (viespi ichneumonidae, buburuze)
  • Pulverizarea părții inferioare a frunzelor cu un amestec de apă și săpun delicat, ulei de rapiță sau neem
Mană falsă (boală fungică)
  • Strat cenușiu depus pe frunze
  • frunzele mor
  • Tulburări metabolice (absorbția apei și a nutrienților, convertirea energiei)
  • Vreme caldă și umedă
  • Administrare excesivă de îngrășăminte
  • Nu udați de sus
  • Respectați distanța dintre plante
  • Îndepărtați frunzele afectate (nu le adăugați la compost!)
  • Pulverizați fungicide autorizate sau îngrășământ lichid din urzici sau coada-calului
Hernia rădăcinilor de varză (boală fungică)
  • Ofilire în ciuda unei bune alimentări cu apă
  • Formarea de îngroșări la nivelul rădăcinilor
  • Soluri puternic compactate
  • Băltire
  • Nerespectarea rotației culturilor
  • Monoculturi (plantarea exclusivă a unor soiuri de varză pe o suprafață mai mare)
  • Sol prea acid
  • Eliminați plantele infestate (nu adăugați la compost!)
  • Evitați să cultivați varză și alte crucifere pe solul afectat timp de mai mulți ani

Fermierii și grădinarii amatori au mizat dintotdeauna pe varietate la cultivarea legumelor, folosindu-se de principiul rotației culturilor. Asta înseamnă să nu cultivați aceleași plante în același sol în ani consecutivi. Această abordare este benefică pentru randament și calitate.

  • Aportul de nutrienți: prin alternarea plantelor cu cerințe diferite în ceea ce privește nutrienții, solul nu sărăcește și se poate reface. Astfel, veți avea nevoie și de mai puțin îngrășământ.

  • Sănătatea plantelor: agenții patogeni care provoacă afecțiuni, precum și ouăle și larvele dăunătorilor pot supraviețui multă vreme în sol. Unele sunt specializate pe anumite specii de plante, în timp ce pentru altele nu reprezintă niciun risc. Așadar, prin rotația culturilor în strat se reduce riscul ca plantele să se infecteze sau să se infesteze reciproc.

Irigarea gradinii

Legumele se împart în trei categorii, în funcție de nevoile lor nutritive:

plante consumatoare mari de nutrienți, plante consumatoare medii de nutrienți și plante cu pretenții scăzute.

În grădina dumneavoastră de legume, este indicat să împărțiți straturile în trei zone. Înainte de sezonul de plantare, se pregătește platbanda pentru legume cu nevoi nutritive ridicate, îmbogățindu-l cu îngrășământ și compost. În această zonă se plantează guliile, acestea fiind plante consumatoare mari până la medii de nutrienți. În anul următor, suprafața de pe care s-au recoltat guliile poate fi utilizată pentru culturi cu nevoi medii de nutrienți, iar în al doilea an, pentru culturi cu nevoi scăzute. După aceasta, substanțele nutritive din sol sunt atât de epuizate, încât solul trebuie îngrășat din nou cu compost și substanțe fertilizante. Astfel, platbanda dedicată plantelor cu nevoi reduse de nutrienți devine, în anul următor, locul potrivit pentru o nouă cultură de plante consumatoare mari de nutrienți. În acest fel veți roti în straturile dumneavoastră, odată la trei ani, toate categoriile de plante.

Guliile sunt disponibile în varii forme și dimensiuni. Bulbi rotunzi, ovali sau turtiți, bile mici sau exemplare care pot cântări mai multe kilograme. Există soiuri roșii și verzi. Numai în Germania se cunosc în jur de 30 de soiuri verzi și peste zece soiuri roșii. Soiurile de gulii verzi și roșii diferă însă doar prin culoarea cojii. Interiorul guliei este întotdeauna alb. Iată o mică selecție de soiuri populare:

Aromă Culoare Formă dimensiunea, Particularitate
Blaro violet plat medie rezistent la îngheț
Lanro verde deschis rotunde medie ideal pentru cultivarea în sere
Kossak verde rotunde foarte mare deosebit de rezistent la depozitare
Superschmelz verde rotunde mare mai sensibil la variațiile mari de temperatură
Konmar verde deschis rotunde mare rezistent la îngheț

Guliile se reproduc numai prin semințe. Pentru aceasta aveți nevoie de două plante cu flori, deoarece guliile sunt așa-numite „crucifere”, așadar nu se fertilizează singure. De polenizare se ocupă insectele zburătoare. Guliile fac flori doar în cel de-al doilea an de cultivare. Prin urmare, dacă doriți să obțineți semințe, trebuie să lăsați cel puțin două plante de gulie în strat. În zonele cu ierni blânde, acest lucru nu este o problemă, deoarece guliile tolerează gerul cu moderație.

Guliile trebuie recoltate atunci când sunt încă tinere și fragede. Prin urmare, nu se obișnuiește să fie lăsate la iernat. În zonele cu ierni foarte reci, puteți totuși să vă protejați producția de semințe mutând plantele în interior. Iată cum funcționează:

  • Scoateți din pământ guliile toamna și îndepărtați-le frunzele. Asigurați-vă că bulbul nu este deteriorat.

  • Așezați bulbul într-un ghiveci cu nisip umed sau pământ bogat în humus, adică pământ cu un conținut organic ridicat.

  • Amplasați planta într-un loc întunecos, răcoros, de exemplu în pivniță sau în garaj.

  • Udați bulbul foarte rar pe parcursul iernii. Pământul trebuie să rămână ușor umed.

  • Dacă bulbul încolțește din nou primăvara, îl puteți replanta, apoi așteptați să dea florile.

Selbstversorger werden

Sigur, guliile sunt cele mai gustoase atunci când sunt proaspăt culese. Ele se păstrează însă o vreme și în sertarul de legume din frigider. Ele țin vreo șapte zile, iar dacă înveliți bulbii într-o cârpă umedă, chiar și până la două săptămâni. După aceea chiar trebuie să le mâncați, altfel vor deveni lemnoase. Guliile se păstrează timp de circa un an la congelator după ce au fost decojite, tăiate și, opțional, opărite (încinse puțin în apă).

Plantelor din familia verzei li se întâmplă uneori să fie „ fără inimă”. Asta înseamnă că planta nu mai formează frunze, iar lăstarii nu se pot îngroșa. Lipsa inimii poate avea cauze genetice sau poate fi declanșată de condiții nefavorabile în timpul semănatului, de exemplu temperaturi prea scăzute sau fertilizare excesivă. Plantarea la distanțe prea mici sau la o adâncime prea mare poate, de asemenea, perturba formarea bulbilor.

Avantajul achiziționării răsadurilor este că puteți planta imediat plantele tinere și puternice în platbandă și le puteți recolta mai repede. Cultivarea din semințe este puțin mai riscantă și are mai multe șanse să dea greș. Pe de altă parte, semănatul este mai ieftin - și reprezintă o distracție în plus la grădinărit.

Guliile pot fi plantate în exterior din martie și până la sfârșitul verii, iar semănatul direct în platbandă se poate face de la mijlocul lunii aprilie. Nu trebuie să așteptați prea mult înainte să transplantați plantele crescute din semințe. Plantele tinere trebuie să aibă deja primele frunze, dar nu trebuie să rămână prea mult timp în răsadniță. Altfel, rădăcinile lor nu se vor prinde prea bine, iar planta va înflori mai devreme.

Și în cazul transplantării în răsadnițe este valabil același lucru: plantele tinere pot fi transplantate în aer liber de la sfârșitul lunii martie. O pânză de protecție protejează împotriva temperaturilor scăzute până când nu mai dă înghețul. La plantarea într-o răsadniță, țineți cont de faptul că pământul se usucă mai repede decât într-un strat aflat la nivelul solului. Trebuie să țineți cont de acest lucru atunci când udați plantele.

În sus