Materialele fibroase lemnoase sunt produse din lemn prelucrate industrial. Caracteristicile acestora le depășesc, de obicei, pe cele ale lemnului original. Nu degeaba sunt utilizate în domenii foarte solicitate. Printre materialele fibroase lemnoase se numără, de exemplu, plăcile OSB, plăcile MDF, plăcile de cherestea etc.

Lemnul pentru construcții se utilizează în primul rând la contrucția clădirilor și a altor structuri. În principal, acesta este utilizat pentru construcțiile la roșu, de exemplu, pentru realizarea acoperișurilor și pentru structura de bază a caselor prefabricate și grinzile caselor tradiționale cu structura vizibilă. Deosebim între:

• Lemn masiv
• Lemn încleiat și
• Material fibros lemnos

Ca lemn masiv sunt denumite produsele a căror secțiune transversală a fost realizată dintr-un trunchi și eventual au fost prelucrate în continuare prin îndepărtarea șpanului. Spre deosebire de lemnul de scândură stratificat și de materialele din lemn, structura nu se modifică mecanic, respectiv mecanico-chimic. În cazul lemnului masiv deosebim între bușteni (proveniți din trunchiuri de copaci fără crengi, scoarță și rotunjiți) și cherestea (obținută din bușteni prin debitare paralelă cu axul trunchiului). Din lemn masiv se realizează, de exemplu, bârne de calaj, grinzi, dulapi, scânduri și șipci.

Lemnul încleiat constă din minim trei scânduri cu margini plane sau din lamele de scândură, care se încleiază unele de celelalte urmărind aceeași direcție a fibrei. Din acest motiv, lemnul încleiat se mai numește și grindă încleiată sau grindă din lemn încleiat. Lemnul încleiat este un produs premium, pentru construcții portante, care se folosește, de exemplu, în domeniul construcțiilor din lemn. Acesta este cu până la 80 % mai portant decât lemnul pentru construcții standard și chiar depășește caracteristicile pozitive ale lemnului masiv. Astfel, el este mai rezistent, cu o formă mai stabilă, având fisuri minime și fiind mai rezistent, deși cu o greutate proprie mai mică. Acesta se produce din molid, brad, pin, larice sau brad douglas.

Acesta este lemn de pin, brad, larice și brad douglas. Acesta este sortat în funcție de capacitatea portantă, conținutul de umiditate, tipul de tăiere și exactitatea dimensiunilor. KVH intră în categoria lemn pentru construcții.

Prescurtarea KVH este o denumire de produs protejată, pentru lemn pentru construcții special, ale cărui proprietăți calitative depășesc cerințele din normativul DIN 4074. Aici se face deosebirea între lemnul masiv pentru construcții pentru montarea vizibilă (KVH Si) și pentru montarea invizibilă (KVH NSi). KVH este disponibil în lungimi mai mari decât lemnul pentru construcții uzual, deoarece este posibilă prelungirea prin îmbinarea cu dinți.

Lemnul vechi este lemnul care a fost deja folosit într-un alt scop. Lemnul învechit în mod natural se recunoaște după aspectul său unic. Acesta poate fi utilizat, de exemplu, la realizarea unor piese unice de mobilier. În cazul în care nu se dorește reutilizarea acestuia și se reciclează, lemnul vechi este folosit, de exemplu, la fabricarea plăcilor de cherestea.

Înainte de a fi prelucrat în amănunt, lemnul proaspăt tăiat din pădure trebuie să parcurgă o serie de etape. De abia mai apoi acesta dobândește calitatea necesară pentru multe proiecte și nu se mai schimbă aproape deloc odată prelucrat.

Lemnul proaspăt din pădure conține în jur de 40% apă. Dacă lemnul este lăsat să se usuce în aer liber, la o umiditate relativă de aproximativ 50 %, procesul de uscare va dura între 4 și 12 luni. În acest răstimp se poate întâmpla ca lemnul să se crape sau să se deformeze. Acesta este motivul pentru care astăzi se folosesc procese tehnologice precum uscarea în camere speciale. Această formă de uscare controlată are loc în camere de uscare cu comandă electronică, în care umiditatea pur și simplu se vaporizează. Procesul de uscare se supraveghează și poate fi comandat la nevoie pe întreaga perioadă de timp. La final, lemnul masiv pentru construcții poate avea un conținut maxim de umiditate reziduală de 15 %, iar lemnul tăiat, de 12 %.

Îmbinarea în dinți este o tehnică modernă de îmbinare a două elemente din lemn masiv. Astfel se pot produce elemente foarte lungi. În cadrul acestui proces, la capetele elementelor din lemn se frezează dinți simetrici, sub formă de pană, care apoi se încleiază, formând fâșii fără capete. La îmbinările în dinți se utilizează de obicei rășini melaminice uzuale modificate, iar pentru încleierea lamelelor se utilizeză adezivi pe bază de poliuretan. Se deosebește între îmbinarea în dinți pe orizontală, care se utilizează de obicei în domeniul producției de mobilier și pardoseli, și îmbinarea în dinți pe verticală, uzuală la construcțiile din lemn.