Unele coacăze sunt albe, iar altele roșii sau negre. În cazul coacăzelor negre este vorba despre un soi distinct. Fructele au un gust ceva mai amărui decât coacăzele roșii sau albe. În plus, soiurile precum Ben Tirran sau Titania au un gust asemănător strugurilor roșii.

Unul dintre cele mai cunoscute soiuri este Jonkheer van Tets, ale cărui fructe se coc foarte timpuriu. În cazul acestora puteți începe recoltatul încă din iunie. Însă nici plantele din soiul Versailles alb nu vă lasă mult timp de așteptare și de cele mai multe ori vă oferă în iulie fructe coapte și gustoase. În plus, soiurile albe nu sunt atât de acre.

În cazul coacăzilor, locul de amplasare este important. Este adevărat că tufele cresc în locuri însorite și în locuri semi-umbrite, însă și în cazul lor este valabil același lucru ca la multe alte tufe de fructe de pădure: mult soare face ca fructele să fie aromate.

Impulsionate de toată această energie a soarelui, plantele sunt în stare să producă mai multe fructe. Dacă doriți multe fructe de cea mai bună calitate, plantați așadar coacăzul într-un loc însorit. Pentru că plantele sunt extrem de robuste și rezistă bine și pe timpul iernilor deosebit de reci, la căutarea locului de amplasare nu trebuie să adoptați măsuri speciale.

Coacăzul este o plantă deloc complicată. Îl puteți așeza în strat atât toamna, cât și primăvara. Însă toamna este puțin mai adecvată.

Mai întâi luați o cazma și săpați o groapă pentru coacăzul dumneavoastră. Aceasta poate să fie mai adâncă. Orientați-vă în acest sens după bulgărele de pământ de la rădăcină. Marginea de sus a acestuia ar trebui să se situeze ulterior la circa 5 cm sub suprafața solului.

În cel de-al doilea pas, scoateți ghiveciul plantei. Bulgărele de pământ de la rădăcină probabil că s-a compactat puțin. Afânați-l cu atenție cu mâna sau cu o săpăligă mică. Astfel coacăzului îi va fi mai ușor mai târziu să facă rădăcini în sol.

Acum am ajuns deja la pasul 3: introducerea tufei. Afânați pământul scos din groapă și adăugați-i eventual niște nisip. Acest lucru este necesar în special în cazul unor soluri foarte lutoase și compacte. Nici puțin compost în pământ nu face rău. Puneți puțin amestec de pământ în groapă și apoi introduceți bulgărele de pământ de la rădăcină.

Când planta stă dreaptă în groapă, completați cu restul de pământ. Apăsați ușor pământul călcând pe el și formați o margine de stropire în jurul tufei. Este suficient dacă înălțați această margine cu un strat de pământ de 10 cm. Astfel apa ajunge în mod garantat acolo unde este cea mai mare nevoie de ea.

Digul este la locul lui, planta este bine îngropată – acum este timpul să pornească apa! Coacăzii tineri sunt setoși. Așadar nu fiți zgârciți cu apa. Poate fi vorba liniștit de zece litri.

Pentru ca apa să nu se evapore așa repede, în ultimul pas împrăștiați scoarță ornamentală pe sol. Scoarța ornamentală îi furnizează coacăzului în timp și substanțe nutritive importante. Însă mai târziu planta are nevoie de și mai multe din acestea, de aceea ajungem la fertilizare.

Coacăzii sunt înfometați și solicită îngrășăminte în mod regulat. Așadar oferiți-i plantei furaje proaspete de două ori pe an. Prima dată, ar trebui să faceți acest lucru în primăvară, când coacăzul tocmai urmează să lăstărească. Cea de-a doua încărcătură va fi în toamnă. Atunci plantele își scutură frunzișul și trebuie să le pregătiți pentru odihna de iarnă.

Înglobați în sol compost sau așchii de coarne. Un îngrășământ bun pentru fructe de pădure este de asemenea o alegere potrivită. Însă procedați cu precauție la înglobarea îngrășământului. Coacăzii au rădăcini la mică adâncime.

Puteți face coacăzii să crească în tufă și cu trunchi înalt. Însă este necesar un know-how substanțial pentru a cultiva un coacăz cu trunchi înalt. Așadar, cel mai bine vă procurați un coacăz cu trunchi înalt deja crescut. Mai târziu și acesta trebuie tăiat regulat, pentru că numai astfel coacăzul vă oferă o recoltă bogată.

Soiurile roșii și cele negre impun cerințe diferite. Așadar să analizăm separat cele două soiuri.

Coacăzii albi și cei roșii formează fructe abia pe lăstarii de doi ani. Așadar trebuie să rămână întotdeauna câțiva lăstari, ca să nu fiți nevoiți să renunțați la fructe în anul următor. Însă este recomandabil ca tufa dumneavoastră să nu aibă niciodată mai mult de doisprezece lăstari. Limita de jos este de opt lăstari.

Imediat ce ați adunat recolta din tufă, puteți scoate foarfeca de grădină. Tăiați toți lăstarii care au mai mult de patru ani. Aplicați foarfeca imediat deasupra solului și tăiați lăstarii cu o tăietură îngrijită. În plus, răriți puțin tufa. Îndepărtați părțile moarte ale plantei și scurtați lăstarii laterali mai vechi la cca. un centimetru. Aveți grijă să se mai afle muguri pe lăstar. Lăstarii laterali abia crescuți pot rămâne.

În cazul în care lăstarii laterali cresc prea mult unul în altul, puteți aplica foarfeca și la aceștia. În mod ideal, lăstarii nu trebuie să se intersecteze, pentru a ajunge suficientă lumină și suficient aer la ei. Din același motiv îndepărtați și lăstarii care cresc prea aproape de sol. Primii 40 cm ar trebui să fie fără lăstari laterali.

La coacăzul negru puteți tăia direct în apropierea solului toți lăstarii de pe care ați adunat recolta. Pot dispărea și lăstarii noi, dar slabi. Însă aveți grijă ca mereu să crească cel puțin la fel de mulți lăstari ca și cei pe care i-ați îndepărtat.